Eroul principal este Mark Lennan, iar autorul ne creioneaza intr-un mod cu totul aparte intrigile lui amoroase si cele trei mari deceptii sentimentale suferite de eroul nostru in diferite etape ale vietii.
Este o sonata psihologica, o oda adusa iubirii, pasiunii si cedarii varstelor omului.
Este cantecul renuntarii si in final al regasirii acelui nucleu candva disparut printre himere, care reprezinta firul destinului, fericirii si stabilitatii.
In prima parte a romanului - " Primavara " descoperim un tanar de nouasprezece ani indragostit de Anne Stormer, sotia profesorului sau, o femeie frumoasa de treizeci si sapte de ani. Dragostea lor a fost o iubire de o vara si apoi totul a fost uitarii de parca nici nu ar fi existat.
In partea a doua - " Toamna " trec opt ani peste evenimentele petrecute in prima parte, Mark Lennan este acum un tanar arhitect indragostit de Olivia o femeie casatorita de aceas varsta cu el.
Aceasta iubind din toata inima se hotaraste sa isi paraseasca barbatul si sa fuga in lume cu Mark.
Insa povestea lor se termina tragic fiindca sotul gelos vine pe urma lor si o innraca pe gingasa Olivia in apele involburate ale raului.
Atunci Mark realizeaza ca a pierdut-o pe Olivia pentru totdeauna.
Niciodata nu va mai vedea acei ochi luminosi pe care ii indragea.
Niciodata nu va mai saruta acele buze dulci.
Olivia zacea aruncata pe mal ca un nufar rupt.
Dar stia ca moartea nu ii va nimici frumusetea.
Ea dainuia in noapte, nu pe acel mal, nu in acea apa hidoasa si langa sotul ce o nimicise.
Traia in rau, in padurea fericirii lor, iar sufletul ei era acum una cu frumusetea alba si cu umbrele noptii, facand pentru totdeauna parte din tihna si din patima acelei nopti.
Sufletul Oliviei plutea deasupra acestor locuri, ascultand murmurul trestiilor si al padurii si contopindu-se cu visul cel fara de sfarsit, caci pasise dintre viata spre moarte, asa cum ar dori oricine sa paseasca, intr-o ora de fericire.
Ultima parteva romanului - " Toamna " ne creioneaza portretul aceluias Mark Lennan, ajuns acum la patruzeci si cinci de ani si casatorit cu frumoasa Sylvia - o veche cunostinta din adolescenta.
Ca orice barbat el trece prin criza varstei de mijloc si se indragosteste de Nell o dragalasa si naiva tanara de sapteaprezece ani - fiica fostului sau coleg de facultate.
Dar sa o paraseasca pe Sylvia pe care o iubea si care spusese cu atata generozitate ca il lasa liber sa fie fericit, ar fi fost o cruzime de neiertat.
Fiecare amintire a dragostei lor ii dainuia vie in suflet si nu putea sa suporte asadar propria lui fericire stiind ca este platita cu un asemenea pret.
Asadar realizeaza ca nu va fi in stare sa isi paraseasca acea sotie blanda si devotata care ii fusese alaturi de cinsprezece ani.
Asadar trecuse. Lunga lupta luase sfarsit. Tineretea cu tineretea, primavara cu primavara, vara cu vara, frunza ofilita cu frunza ofilita.
Intelege ca singura solutie este sa plece cu Sylvia cat mai departe de Nell.
Isi ia ramas bun de la Nell, de la tinerete si iubire, de la singurul leac pentru durere pe care o aduceau cu ele primavara si frumusetea, durerea pricinuita de dorul salbatic, pasional, inflacarat, ce nu se va stinge nicicand din inima lui.
Priveste spre trecut o ultima data .....
O nalucire, o scanteiere firava, palpaind undeva in zare, a tot ce a fost si ce ar fi putut fi.
Dar totul a trecut acum, alegerea este deja luata si lui nu ii mai ramane decat sa isi urmareasca amintirile. asa precum un calator urmareste o stea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu