Mont - Oriol de Guy de Maupassant.

La începutul săptămânii am terminat de lecturat " Mont - Oriol " de Guy de Maupassant.

Romanul din păcate nu prea ma impresionat.
Îmi amintesc de " O Viata" de acelaș scriitor care da, chiar mi-a mers la suflet și am citit-o cu multa placere și as recitio cu mare drag oricând.
La polul opus se afla " Mont-Oriol".
Practic am cam tras de mine sa reușesc sa duc cartea la bun sfârșit, fiindcă sunt de principiu sa nu las nici o carte neterminata, odată începută, oricât de plictisitoare ar fi aceasta.

Revenid la roman, " Mont - Oriol " se vrea a fi o poveste de dragoste, dar unele din acelea cam aiurite, în care dragostea vine doar dintr-o parte și pana realizează partea naiva care este situația se termina romanul!

Avem doua personaje centrale în jurul cărora gravitează întreaga acțiune: pe frumoasa Christina și pe bogatul și petrecărețul Paul.
Christina era căsătorită cu un evreu bogat, dar ajunsa în stațiunea Mont- Oriol, îl cunoaște pe Paul ( care era prietenul fratelui ei) și se îndrăgostește de el.
La început și el este atras de ea, dar după ce aceasta rămâne însărcinată cu el toată iubirea lui se sparge precum un glob de cristal.
Paul nu poate rezista obsesiei de a o compara pe firava și grațioasa Christine cea înainte de a rămâne însărcinată cu Christine de acum - greoaie, imensa și cu chipul obosit.
Ea emotiva tot ii cerșește dragostea și jumătate de roman este o întreagă milogeala din partea ei.

Practic Christine nu poate realiza ca Paul a iubit doar fizicul ei, nu și sufletul.....
Va constata acest dureros adevăr atunci când Paul se căsătorește cu o frumoasa târancă, iar Christine realizează atunci ca totul s-a bazat doar pe aparenta, nu și pe esența în scurta lor relație de câteva luni.
O revedem în finalul romanului legănând fetita născuta din acea iubire ( - sa ii spunem de sezon? -) și imbratisandu-și sotul - acel bărbat care nu va ști niciodată al cui este copilul și care o iubea cu adevărat pe Christine.

Ceea ce mi-a plăcut într-adevăr la roman este mesajul care se creionează și se așterne timid de sub straturile condeiului lui Guy de Maupassant.
Cine iubește cu adevărat nu se uite la fizic, la chip sau la aspect; rămâne cu tine, la bine și la rău, chiar dacă nu mai ești ca înainte.
Nu felul cum arati este important, ci cum știi sa iubești și cum ai sufletul.
Paul nu iubea ceea ce era Christine și ceea ce vedea în ochii lui.....și când nu a mai văzut asta s-a reorientat spre alta frumusețe.
Christine în schimb a iubit cu adevărat, s-a milogit, a plâns într-un cuvânt s-a înjosit și a cerșit iubirea unui bărbat de nimic.
Ceea ce nu mi-a plăcut este sa citesc asemenea rugăminți foarte înjositoare; el nu știa cum sa mai scape de ea.
Este deprimant și penibil sa tragi atâta de un bărbat când el îți spune verde în fata nu te mai place.

Oricum este de apreciat tema adusa în discuție de Guy de Maupassant.
" Mont - Oriol " - perfect de citit de adolescentele îndrăgostite de un Făt Frumos care sa înțeleagă ca dragostea cu sila nu este posibila!!!