Books are the mirrors of the soul

Books are the mirrors of the soul

joi, 17 martie 2016

Dama cu camelii de Alexandre Dumas - fiul

Săptămâna aceasta, aranjand noile mele achiziții, am descoperit în biblioteca aceasta carte veche pe care o citisem de multe ori și brusc ma cuprins dorința de a parcurge din nou paginile ei pline de farmec.
Cine nu a auzit de celebra "
Dama cu camelii " a lui Alexandre Dumas - fiul?
Foarte mulți cunosc cunosc drama celebrei eroine, dar putini sunt cei câte cunosc ca romanul este povestea de dragoste dintre autor și Marie Duplessis.
Povestea m-a impresionat și acum, la fel ca în trecut.
De-a lungul paginilor sunt descrise elanurile pline de pasiune a celor doi îndrăgostiți, dat și suferințele datorate împrejurărilor în care își ducea existenta Marguerite Gautier.
Marguerite este descrisa ca o fata frumoasa, plina de gratie, vesela, spontana dar care practica ceea mai veche meserie din lume.
Dumas apare în carte sub numele de Armand Daval - un tânăr distins, angrenat în viata de lux și plăceri.
Povestea lor de iubire va dura 6 luni de zile, timp în care ei se instalează la tara, unde în mijlocul beautitudinii edenice a naturii, ei se simt împliniți.
Vor evada astfel din mediul corupt al Parisului, iar Marguerite simțindu-se atât de îndrăgostita vă încerca să renunțe la vechea ei viata, va încerca să renască din propria cenușă precum pasarea Phoenix.
Renunțând la meseria de prostituata pentru bărbatul iubit, ea va simți din plin lipsurile materiale, iar el nu era un om foarte bogat care sa o poată susțină cum era ea obișnuită de ceilalți bărbați.
Astfel ea începe sa facă sacrificii materiale, fără știrea lui ( își vinde bijuteriile, trăsura cu caii, hainele)
Când el afla adevărul, amândoi plănuiesc un viitor magnific prin simplitatea sa: renunțarea la viata de lux, petreceri și trăind simplu, modest fost oferindu-și iubire unul-altuia pentru toată viata.
Dar aceste discuții despre viitor nu vor ajunge sa se materializeze, fiindcă la orizont va apărea tatăl lui Armand - un tata care nu poate concepe în nici un chip ca iubitul lui fiu sa își irosească viata, reputația și banii în tovărășia unei femei de moravuri ușoare.
Văzând ca nu reușește sa își facă fiul sa înțeleagă ca trebuie sa se despartă de Marguerite fiindcă casa nu poți face cu o prostituata; în cele din urma el o implora pe Marguerite sa se sacrifice.
Astfel ea alege sa își sacrifice dragostea pe altarul bunăstării lui Armand și al familiei lui.



Astfel se reîntoarce la vechiul ei stil de viata.
Necunoscand motivul sacrificiului, Armand se prăbușește într-o stare de melancolie.
Dar odată trezit din suferință, el alege sa se răzbune pe Marguerite: devine amantul prietenei acesteia și Margueritei ii trimite bani în schimbul favorului de a fi fost cu el!
Aceste atacuri grăbesc sfârșitul ei.
Moare cu numele lui Armand pe buze, după o cumplita agonie, în sărăcie, uitata de toți.
Dar Armand era departe.....nu va fi alături de ea pe ultimul drum.
Reîntors în Paris afla de moartea fostei lui iubite și intrând în posesia jurnalului ei afla și de sacrificiul făcut din o prea mare dragoste.
Cu inima frântă, el ii va îmbraca mormântul în camelii albe știind ca în timp vieții ea iubise foarte mult aceste flori.
Niciodată Marguerite n-a fost văzută purtând alte flori decât camelii. Din aceasta pricina era poreclita " Dama cu camelii"!
Așadar, " Dama cu camelii " este unul dintre cele mai deosebite, interesante și fermecătoare romane, cu multe accente autobiografice care merita citit și recitit.
Ultimele file provoacă o stare totala de melancolie și cu ajutorul lui Dumas realizezi ca și acele femei criticate de societate pentru "meseria" lor pot iubi cu adevărat și îți pare rău pentru ele, fiindcă pe cele mai multe sărăcia le-a împins în pragul deșertăciunii.
Eu asta cel puțin am simțit pentru Marguerite Gautier - mult, mult regret.
Dar era plauzibil ca finalul nu ar fi putut fi unul fericit.
Chiar dacă ea ar fi trăit și s-ar fi împăcat cu el, la un moment dat tot ar fi ajuns sa ii reproșeze trecutul.
Și ce trai ar fi fost acela clădit pe reproșuri?






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu