Intai l-au omorat pe tata de Loung Ung

   

" Nimeni nu stie ce comoara esti tu. Esti un diamant brut, dar, cu putina slefuiala, o sa stralucesti.....Tati m-a iubit si a crezut in mine. E ceva in mine care o sa ma faca sa devin cineva intr-o buna zi, acel ceva pe care l-a sadit tati in mine. " 

  

  " Intai l-au omorat pe tata " de Loung Ung este o carte induiosatoare, plina de durere a unui popor condamnat la moarte si care totusi a renascut din propria cenusa precum pasarea Phoenix.

  Este de fapt o relatare a supravietuirii in timpul genocidului de la Cambodgia si in acelas timp este povestea masacrului organizat de khmerii rosii condusi de Pol Pol impotriva a milioane de oameni.

 Si totodata este povestea unei familii distruse, dar reunite din nou prin speranta, curaj si dragoste.

 Pana la varsta de cinci ani, Loung Ung a dus o viata privilegiata ca fiica unui inalt functionar guvernamental.

  " Suntem o familie numeroasa, noua cu totul: mami, tati, trei baieti si patru fete. " 

  Atunci cand razboiul din Vitnam s-a extins si in Cambodgia, familia Ung este nevoita sa fuga pentru a-si salva viata. 

  Avand doar cinci anisori si fiind penultimul copil al familiei, Loung nu prea intelege de ce sunt nevoiti sa isi paraseasca luxoasa lor locuinta. Tot ce stia era ca trebuia sa isi tina gura inchisa si sa nu sufle nici un cuvant despre viata lor de la oras. Nu putea spune nimanui ca ii era dor de casa in care s-a nascut si ca dorea sa devina totul la normal.

  " Ca sa scape de moarte, veneticii ca noi trebuie sa munceasca din greu la plantat de orez si legume. Dar se pare ca cu cat plantam mai mult, cu atat ratia de mancare pe care o primim e mai mica. Cu cat muncim mai mult, cu atat mai slabi si mai flamanzi suntem. "

  Astfel fiind nevoiti de imprejurari sa devina o familie de la tara, se vor obisnui cu foametea si cu frica de a fi omorati.

 " Toata ziua, clipa de clipa, stomacul meu ghioraia incontinuu de parca s-ar manca singur. Cand visez la mancare imi ghioraie matele de foame. Stiu bine ca indiferent cat de mult visez, ceea ce visez e imposibil. N-are nici un rost sa te mai gandesti la mancarea pe care oricum n-o vei mai capata. Dar e si greu sa te gandesti la altceva. Foamea ma face sa-mi pierd mintile. "

 Dupa moartea tatalui care a fost ucis de khmerii rosii fiindca au aflat ca a fost un sustinator al vechiului regim, sarcina de intretinere a familiei cade pe umerii plapanzi ai lui Kim in vastra de doisprezece ani, fiindca ceilalti doi baieti mai mari ai familiei se aflau in tabere de reeducare.

  " Parul e numai noduri si scalpul ne mananca. Hainele ne sunt zdrentuite si nu le-am mai spalat de saptamani.....Mama ne piaptana parul la fiecare in parte pe rand si ne mai scapa de paduchi. Cam asa ne petrecem timpul, stand laolalta, sporavaind si razand, simtind cum ne uneste dragostea din nou. "

  Kim va incepe sa fure porumb pentru ca familia sa aiba ceva de mancare. Trebuia sa fie puternic in ciuda varstei fragede, fiindca nu are de ales, desi este de fapt doar un copil, un biet copil care se simte neajutorat, incapabil sa-si protejeze familia.

  " E atat de preocupat ca nu aude pasii care alearga in directia lui. Inima i se opreste in loc atunci cand doua maini il apuca din spate si-l arunca la pamant... Soldatii continua sa-l loveasca cu pumnii si picioarele......Deschide gura, vrea sa traga aer in piept, dar se ineaca cu o gura de noroi. "

 Pentru a-i salva viata, mama o va goni de acasa si astfel micuta Loung in varsta de opt ani va ajunge intr-o tabara de munca, unde de la rasaritul la apusul soarelui va planta diferite legume de gradina si nu se va opri decat pentru masa de dimineata si cea de pranz.

  Conditiile din tabara sunt inumane, fetele spalandu-se foarte rar fiindca lacul se afla foarte departe de tabara si ele cadeau istovite dupa o zi de truda.

  " Apa spala murdaria de pe mine, dar niciodata n-o sa stearga focul urii pe care o nutresc pentru kmerii rosii. "

 Dramatismul care razbate dintre filele cartii este mai mult decat cutremurator. 
  Parintii si doua surori i-au fost omorati, fratii i-au fost trimisi in alte tabere de munca si abia la sfarsitul ororilor regimului lui Pol Pol se vor reuni.

  

  " Geak alearga spre trupul mamei, prabusit cu fata in noroi. Geak nu are decat sase ani, e prea mica pentru a pricepe ce s-a intamplat sub ochii ei. Ea tipa, tipa intruna, nu se mai opreste nici macar ca sa respire. Unul dintre soldati se intuneca la fata, ridica arma....Cateva secunde mai tarziu si Geak este redusa la tacere. " 

  Dupa infrangerea khmerilor rosii, Loung, sora ei Choung si fratele Kim vor avea in decurs de un an de zile doua familii adoptive.

  " Voi, fetelor, o sa dati, o mana de ajutor, gatiti, adunati lemne si va ingrijiti de gradina, iar Kim merge la pescuit si la vanatoare cu mine ." 

 " Cand aud care vor fi treburile noastre, imi trece un fior pe sira spinarii. Asta nu e tati. Trebuie sa incetez sa mai visez la familia noastra si sa ma impac cu gandul ca voi face parte dintr-o familie care ma primeste doar din interes. "

  Loung scapa ca prin minune de a fi violata la varsta de noua ani si multa vreme s-a agatat de amintirile sale care ii trezeau manie. Furia ii dadea putere si rabdare, dar acum simtea ca trecutul trebuie ingropat in inima si minte, desi el este greu de indurat. 

  " Tip din rasputeri si-l lovesc in vintre cu toata ura din mine. Tasnesc in picioare si o iau la sanatoasa, fara sa ma mai opresc. Traiesc o umilinta cumplita, o spaima atat de puternica, incat n-am sa scap de ele marturisindu-le. " 

  In anul 1980, Loung a reusit sa scape din Cambodgia ca supravietuitoare a regimului khmenilor rosii al lui Pol Pol, un regim de infometare a populatiei si al exterminarii in masa in asa numitele " campuri ale mortii. "

  " E prima mea rochita dupa cinci ani....Inainte sa scap un chicot de bucurie, ma curpinde un fel de tristete. Ma uit la rochie si imi dau seama ca nu va fi niciodata rochit pe care mi-a facut-o mami. Nici ea, nici rochita nu mai sunt. " 

 Impreuna cu fratele mai mare si sotia acestuia, la varsta de zece ani, se va stabili in America incercand sa-si faureasca un nou viitor.

  " Pe cand lunec in somn, ma gandesc la tati. Stiu ca duhul lui poate calatori pe pamant oriunde in lumea asta ca sa fie alaturi de mine, dar sunt ingrijorata fiindca nu stiu daca poate trece si oceanul pana in America. " 

In America, micuta Loung a invatat engleza, a obtinut o licenta in stiinte politice si a inceput sa lucreze la un adapost pentru victimele violentei domenstice, devenind din 1997 purtator de cuvant in cadrul companiei de Eradicare a Minelor Terestre ( CLFW ).

  Acum, cand le vorbeste oamenilor despre genocid, ea simte ca are prilejul de a se mantui, de a face ceva pentru a merita sansa de a fi in viata. Cu cat le vorbeste mai mult oamenilor despre suferinta, cu atat o ocolesc mai mult cosmarurile, cu cat o asculta mai mult oameni, cu atat mai mult i se potoleste ura.