In privinta acestei carti parerile sunt impartite unii spun ca ar fi plictisitoare, altii ca ar fi minunata.
Fiindca niciodata nu mi-a placut sa pun amprenta asupra unui roman din perspectiva altei persoane, am decis sa citesc " Hotul de carti " de Markus Zusak si sa ma conving singura.
Ei bine, pot spune ca desi mi-am dat toata bunavointa sa o citesc cu drag, acest roman nu m-a capivat deloc.
Imi amintesc de film....Ce deosebire imensa intre paginile scrise si ecranizarea de succes.
M-am gandit inainte sa o incep ca o carte atat de apreciata trebuie sa demonstreze ceva sau macar sa isi justifice pretul rusinos de mare!
Am fost extrem de dezamagita.
Romanul " Hotul de carti " este extrem de plictisitor abia finalul captand interesul cititorului.
Sa citesti o carte de 571 de pagini doar pentru ultimile 30 pagini cu ceva actiune, chiar nu recomand.
Plus ca romanul inunda in desene, pagini pierdute fara rost si la un moment dat incepi sa te simti ca la gradinita privind la ele.
Acest roman are multe puncte slabe si consider ca multe file din el nu isi au rostul.
Totul este povestit din perspectiva mortii - ea fiind un personaj mereu prezent in acea lume din al doilea razboi mondial.
Moartea o urmareste pe Liesel atunci cand isi pierde fratele, cand deveni un hot de carti, dragostea ei de copil pentru Rudy, pierderea familiei adoptive, etc.
Este emotionant atunci cand Liesel ii ofera ultimul sarut lui Rudy, mort la bombardament si cand descopera trupurile parintilor adoptivi printre daramaturi.
Tot ce ramame din aceasta viata este acordeonul tatalui, pe care Liesel il va pastra ca un ultim ramas bun.
Va fi infiata de primar si sotia acestuia, iar la scurt timp se va casatori cu evreul Max, intors teafar din lagar.
Finalul cartii este plin de emotii, dar oare merita achizitionata o carte doar pentru un final plin de sentimentalism?
No way.
" Hotul de carti " este un film bun, dar din pacate nu si o carte buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu