Terese Raquin de Emile Zola

Cartea, ca de altfel mai toate romanele scrise de Zola, are un puternic impact psihologic asupra cititorului 
Zola rămâne un filozof, un maestru al zugrăvii caracterelor personajelor sale.
În acest roman avem doua personaje centrale în jurul cărora gravitează întreaga acțiune în lupta lor cu viata, destinul, dragostea, ura, crima și apoi dureroasa remușcare si sinuciderea ca o ultima scapare.
Acțiunea este simpla, dar plina de o încărcătură dramatica care răzbate fila cu fila, și te captivează pe deplin.

Abandonata de tata - capitalul Degan, Terese este crescuta de mătușa ei - doamna Raquin. Aceasta avea un copil firav ai bolnăvicios - Camile.
Terese și Camile cresc împreună și la dorința doamnei Raquin se casatoresc și își duc traiul toți trei alături de motanul Francois în prăvălia din pasaj. 
Apariția lui Laurent, schimba destinul Teresei.
Practic el devine iubitul soției lui Camile, prietenul lui Cămile și nu în ultimul rand copilul răsfățat al doamnei Raquin.

Natura și împrejurările ii făcură pe Teresa și Laurent sa sară unul în bratele celuilalt și impreuna femeia nervoasa și ipocrita, bărbatul sanguin, trăind ca un animal alcătuiau o pereche puternic legata și completa.
Doar un impediment stătea în calea fericirii lor și acela era sotul Teresei. 

Așadar ei plănuiesc uciderea lui Cămile și prilejul se va ivi foarte curând.....
Astfel Camile moare împins în apa de Laurent.
După dispariția lui Camile din peisaj, în fiecare zi, spaima ucigașilor creștea, iar noaptea coșmarurile ii înnebuneau.
Nu se mai bizuiau decât pe sărutările lor ca sa ucidă insomnia și sa alunge strigoiul lui Camile.
Așteptau ziua cununie ca o mântuire a coșmarurilor.
Laurent cel puțin se gândea la ziua căsătoriei lui cu Teresa cu multa răbdare, uitând femeia și visând la noua poziție pe care o va avea atunci......
Își va da demisia, va picta ca amator, va moșteni cel 40 de milioane ale doamnei Raquin, va bea, va manca, va lenevi și se va îngrașa peste măsură.

Cam acesta era idealul lui Laurent. Sa stea și sa nu facă nimic, sa se îngrașe pe munca altuia iar el sa petreacă ca un trantor ce era.
Și noaptea nuntii veni în sfârșit!
Laurent si Teresa se găseau fata în fata, doi tineri căsătoriți care în urma cu doi ani se iubeau cu o patima obsesiva ai plănuisera un omor pentru a putea fi împreună clipa de clipa.
Acum erau împreună și căsătoriți.

Fericiți? În nici un caz!
Îngrijorați da, cuprinși de neliniște da; iar spectrul lui Camile se așezase intre ei si ei parca simțeau mirosul rece și umed al inecatului în aerul care-l respirau.
Noapte de noapte trăiau acelaș coșmar și își spuneau ca un cadavru se afla lângă ei și își aminteau iar si iar de crima săvârșită în urma cu doi ani.
Terese și Laurent au sperat ca împreună vor depăși coșmarurile, dar de când erau unul lângă altul tremurau și mai mult.
Dar, nimeni n-ar fi bănuit văzându-i atât de liniștiți în timpul zilei, câte vedenii ii torturau în fiecare noapte.
Erau așadar considerați o pereche binecuvântată, trăind în deplina fericire. Nimeni nu își imagina cum cei doi ucigași erau vizitați noapte de noapte de fantoma celui ucis.

Curând dragostea se transforma în ura, iar ura în bătăi. 
Căpătasera cruzime unul pe altul, o repulsie și o scârbă. 
Gândul de a se despărți le trecuseră amândurora prin minte, dar li se părea cu neputința sa renunțe la a se mai sfâșia unul pe altul si se mai bate. Devenise un cliseu dupa care isi ghidau existenta zi de zi.
Iar seara izbucnea o noua cearta, o noua bătaie, trăiau într-o iritare neîntreruptă, violenta, plictisiți unul de altul.
Se băteau parte în parte și nu se potolesc decât atunci când erau frânti de oboseala.

Numai și numai atunci se duceau sa guste câteva ceasuri de odihna pentru ca apoi odihniți sa o ia de la capăt cu un nou scandal, o noua bătaie.
Cand Terese ramase insarcinata il provocase intentionat pe Laurent sa o bata crunt pentru a pierde copilul.
Se iubirsera ca niște brute, cu o patima fierbinte.
Acum se urau cu o ura copleșitoare, cu izbucniri violente, având incontinuare dorința de a se omora unul pe altul.
Știau ca asa nu o mai puteau duce mult și în sfârșit au știut ca trebuie sa se otrăvească împreună pentru a-și găsi liniștea undeva departe de acest pamant.
Un roman cu adevărat cutremurător care merita cu adevărat citit.
Emile Zola nu se dezminte nici de aceasta data și își demonstrează măiestria scrisului.

Femei indragostite D. H. Lawrence

  Definitia cea mai exacta a cartii ar fi ca este o frumoasa carte enigmatica! 
'' Femei indragostite" a fost interzis in anul 1920.
  Este o carte de natura psihologica, autorul creionand trairile fiecarui personaj in parte. D. H. Lawrece trateaza explorarile psihologice si relatiile dintre surorile Ursula si Gudrum Brangwen, in timp ce ele intalnesc dragostea si viata intr-un mic orasel minier din Anglia.

  Cu romanul" Femei indragostite" D. H. Lawrence continua saga familiei din romanul " Curcubeul ".     Ursula si Gudrum nu mai sunt copilele din " Curcubeul ". Ele au crescut, au devenit doua tinere femei, fiecare cu personalitatea ei proprie.

  Ursula este sora mai mare in varsta de 26 de ani si Gudrum, sora mai mica in varsta de 25 de ani.

  Ursula este invatatoare, iar Gudrum este o artista.

  Ambele surori traiesc in casa parinteasca, plictisite si dezgustate de viata domestica.

  Asemanatoare din multe puncte de vedere, dar diferite din punct de vedere afectiv, cele doua surori oglindesc scopurile si dorintele tinerelor femei la inceputul secolului al XIX - lea. Prin intermedul surorilor, D.H.Lawrence dezbate diferite probleme ale casniciei, rezervele de a avea sau nu copii, precum si ura fata de originile clasei mijlocii.



  Dintre cele doua surori, Ursula este mai pe placul meu, deoarece este mult mai realista, stie ce isi doreste si actioneaza in consecinta. 
  In schimb, Gudrum - acel spirit de artista - ramane pana la final o femeie indecisa, care se plictiseste repede si nu poate ramane constanta. 
  La un moment dat Gudrum crede ca il iubeste pe Gerard, devine amanta acestuia, iar spre sfarsitul romanului ii refuza cererea de casatorie si decide ca nu il iubeste si ca de fapt a fost incantata de frumusetea lui si decide sa il paraseasca.

  Tensiunea dintre Gerard si Gudrum atinge punctul maxim fiind descrisa de D.H.Lawrence in detaliu, ca un fin cunoscator al psihicului uman! Gerard se simte tradat de Gudrum si este pe punctul de a o sugruma!
Finalul este trist pentru frumosul Gerard, el gasindu-si sfarsitul in zapada la varsta de 31 de ani.
  Atunci cand trupul lui este adus inghetat mai mult o vedem pe Ursula si mai apoi pe Rupert suferind decat pe Gerard!
Tocmai manifestarea lui Gudrum total lipsita de interes la vederea trupul inghetat al celui pe care odata l-a iubit, ne demonstreaza ca ea a fost indragostita de fizicul lui si nu omul care era Gerard!



  In alta ordine de idei, in romanul " Femei indragostite " nu se analizeaza doar pasiunea dintre Rupert si Ursula, ci si dorinta lui Rupert de a fi intim cu Gerard. La un moment dat chiar asistem in mod indirect la o scena in care protagonistii principali sunt Gerard si Rupert, care se lupta goi!
  Personajele lui Lawrence ascund drame teribile, astfel Gerard si-a ucis accidental un frate in copilarie!

  In multe privinte Gerard este opusul lui Rupert.
  Inzestrat cu o mare inteligenta practica, Gerard a stiut sa reorganizeze un cincern industrial, care ii aduce o satisfactie aproape senzuala.
  Gerard este barbatul frumos din acest roman. Inzestrat de natura cu un fizic incantator ( inalt, bine facut, blond cu ochii albastrii ) , este totusi un individ incapabil de orice relatie pura cu un alt suflet.
  Gudrum sinte pasiunea lui Gerard precum o povara apasatoare. Putem spune fara a exagera ca pentru el aceasta pasiune este precum un blestem. Amundoi traiesc o criza fara scapare, dar numai ea isi da seama de grozavia acesteia.



  Asadar, tema centrala a romanului " Femei indragostite " de D. H. Lawrence ar putea fi pe de o parte contrastul dintre un cuplu care nu poate trece dincolo de constiinta mentala (       Ursula si Rupert Birkin ) si, pe de alta parte un alt cuplu care se completeaza reciproc, dar care nu ajung sa ramana impreuna ( Gudrum si Gerard Crick).

Apa pentru elefanti de Sara Gruen

 Fiindcă m-am simțit atât de captivată de romanul lui Sara Gruen - " Apă pentru elefanți ", l-am terminat în doua zile.

 Citindu-l mi-am amintit și de filmul văzut acum trei ani, ecranizare de succes a acestui roman, în care Robert Pattinson îl interpretează pe orfanul Jacob Jankowski și Reese Witherspoon pe delicata Marlena, dresoarea de cai.


Povestea prinde contur printre amintirile lui Jacob - ajuns la vârsta de nouăzeci și trei de ani, aflat intr-un azil de bătrâni și uitat de familia sa numeroasa.
 El se întoarce în timp în urma cu șaptezeci de ani atunci când o lovitura dura a sortii ( pierderea părinților ) îl face sa se angajeze ca veterinar la un circ.
 Acolo se indragosteste de frumoasa Marlena, soția lui August - directorul circului și trăiește alături de ea o palpitanta poveste de dragoste, plină de neprevazut și teama.
 August - un bărbat schimbător, cu grave probleme de comportament, suferind de schizofrenie, va imprima teroare în viata celor din jur.

 Trecând de la o extrema la alta și nestiind ce te poți aștepta de la el, va ajunge sa își impună cu forța dragostea soției sale și neputând concepe despărțirea de ea.

 În acest minunat roman și elefanțica de cinzeci și trei de ani -  Roșie - are un rol foarte important.
 Ea îl va omorâ pe Augustus,  punând capăt astfel vietii unui om bolnav, lipsit de sentimente, dur, care considera ca prin forța poate câstiga iubirea unei femei.

 Marlena și Jacob se casatoresc, se vor angaja la alt circ - ea ca dresore de cai, el ca veterinar; luând cu ei o întreabă menajerie de animale: 12 cai, un elefant și un leu bătrân.
 După 7 ani vor strânge banii necesari pentru a se muta cu tot cu animale intr-o vila, ea va avea grija de casa, iar el va deveni veterinarul grădinii zoologice.
 Se despart prin moarte după șaizeci de ani, ea murind de metastaza,  iar el paralizand este trimis de copii ( cei cinci pe care i-au avut)  și nepoți la azil.

 Dar Jacob știe ca viata lui este circul și nu poate muri printre zidurile azilului. Ar vrea sa ma audă odată aplauzele, sa simtă căldură emanata de spectatori și atunci cu siguranță va muri fericit.


 Cu ultimele puteri se îndreaptă spre circul din oraș, el singur fiindcă familia uitase și de aceasta data ca duminica este zi de vizita.

Acolo va avea ocazia sa îl cunoască pe Charlie - directorul circului - căruia ii va depana povestea vieții sale și îl va ruga sa îl lase sa își ducă ultimii ani din viata vânzând bilete la circul lui.
Pentru Jacob circul rămânea adevarata lui casa. 



 Acolo o cunoscuse pe Marlena, acolo devenise tata, acolo își strânsese primii bani pentru a-și crea un viitor.

  " Apa pentru elefanți " te face prin paginile ei minuțios scrise, sa visezi la o lume a circului, o lume plina de farmec,  culoare, magie și în final un tărâm al dragostei în care și cele mai nebunești visuri pot deveni realitate.

12 ani de scavie de Solomon Northup

 12 ani de sclavie este.o carte destul de dura, plina de pasaje de o cruzime macabra; .iti trebuie mult curaj inainte de a o citi. 
 Am vazut filmul in urma cu cateva luni si deci stiam la ce sa ma astept. 

 Daca credeai ca stiai totul despre scavie, ei bine ajungi sa realizezi ca de fapt nu stiai nimic citind aceasta carte! 

 Parcurgand fila cu fila, ajungi sa il indragesti pe Solomon Northup - un negru liber, devenit scav si traind astfel 12 ani. 

 Este o poveste plina de suferinta, disperare, chinuri neimaginanile
 Multe capitole din aceasta carte descriu cu lux de amanunte suferintele lui Solomon Northup si a celorlalti sclavi. 
Este o lume a sclavilor si a stapanilor , o lume plina de discriminare, in care omul alb este legea si el poate biciui, condamna pe nedrept, vinde, imprumuta, vana cu cainii scavii fugari, epuiza prin munca, silui scavele, etc.


 In concluzie, este o lume in care omul alb reprezinta legea suprema si are drept de viata si de moartea asupra scavilor.

  Da, este o carte destul de trista si mult timp dupa ce o citesti iti ramane intiparita in memorie. 

Tumultul valurilor de Yukio Mishima

 " Tumultul valurilor " este prima carte de Yukio Mishima pe care o citesc.

 Inca de la primele pagini facem cunostinta cu tanarul pescar Shinki care dupa moartea tatalui ( pescar si el ) devine cap al familiei formate din mama si un frate mai mic.

Traiul greu de pe micuta insula Utajima razbate prin fiecare fraza.

 E o lume in care doar cei puternici supravietuiesc, o lume in care barbatii sunt invatati inca de mici cu tumultul valutilor, iar femeile cu adancurile apei de unde vor cauta scoici perlate.

 In paralel cu traiul de zi cu zi de pe micuta insula, se desfasoara si povestea de iubire dintre Shinji si Hatsue - fiica lui Terukichi Mijata, cel mai instarit om din insula Utajima.

 Insa , din nefericire , dragostea celor doi este condamnata inca din fasa din cauza diferentelor sociale - el pescar sarac, ea singurul copil al unui om foarte bogat.
 Tatal ei visa sa o casatoreasca cu Yasuo - un baiat din aceas clasa sociala, dar dupa ce ii supune pe cei doi petredenti la mana fiicei la o proba a curajului, a muncii si nu in ultimul rand a vointei, il va accepta pe Shinji ca ginere.

Totusi pana la acest urias salt al binecuvantarii parintesti in privinta casatoriei, ( care are loc abia la sfarsitul romanului ) cei doi indragostiti au de intampinat multe obstacole in calea fericirii lor ( sa nu uitam de tentativa de viol a lui Yasuo asupra lui Hatsue, calomniile raspandite in toata insula, izgonirea mamei lui Shinji din casa lui Mijata, etc ).

 Un roman ecranizat in Japonia de cinci ori si deosebit atat prin prisma povesti de dragoste, cat si prin farmecul atat de suav si gingas al primei iubiri.

Sotia doctorului de Sawako Ariyoshi

 Sawako Ariyoshi ( 20 ianuarie 1881 - 30 august 1984 )  este una dintre autoarele mele preferate și de fiecare dată când citesc un roman de al ei, știu de dinainte că acesta mă va captiva încă de la prima pagină .


 " Soția doctorului ",  la fel ca " Parfum de curtezană ",  citita nu de mult, nu mi-a înșelat așteptările.


 Romanul este destul de subțire și l-am terminat în scurt timp, dar încă de la prima pagina ma făcut să constat din nou, calitatea autoarei din tara soarelui răsare.

 " Soția doctorului " are în prin plan trei personaje centrale: soția doctorului ( Kae ), mama doctorului ( Otsugi )  și doctorul Seishu.

 Cartea prezintă lupta dintre nora și soacra pentru întâietatea în viata doctorului Seishu, renumit doctor intr-o provincie japoneză din secolul al XVIII - lea.


 Apropierea frumoasă dintre soacra care-și pețise nora și nora ce își dorise de mică să facă parte din familia lui Otsugi s-a risipit în seara în care s-a întors acasă cel pe care-l iubeau amândouă.
Soția care își făurise visuri frumoase până în ziua aceea, era gata de luptă.

 Din dorința de a crește în ochii soțului mai presus decât mama acestuia, de a fi iubita mai mult, Kae se oferă cobai pentru experimentele soțului în găsirea unui analgezic care sa ii permită sa facă operațiile riscante.
 Cele doua experimente o vor lăsa fără vedere, dar ea este încântată deoarece numai datorita ei, el ajunsese cel mai renumit medic din Japonia anului 1800.

 Astfel în anul 1803, Seishu Hanorac a efectuat prima operație din istoria chirurgiei facuta sub anestezie generala, reușita medicului japonez constituind cel mai mare pas în evoluția chirurgiei, care, pana atunci, fusese considerată un domeniu încremenit; el a deschis astfel calea marilor operații.

 Toate acestea au fost posibile numai datorita imensului sacrificiu făcut de soția lui.

 În ciuda faptului ca nu zarea ce se petrece în jurul ei, dragostea și amabilitatea celorlalți compensau pierderea vederii.

 Prețul fericirii fusese cam mare și bineînțeles ca ii părea rău ca nu putea vedea chipul celor doi copilași,  însă nu regreta nimic din cele întâmplate.


 Datorita imensului ei sacrificiul era acum stimata de toți și mai presus de orice o încânta metamorfoza legendei familiei - trecerea de la frumusețea lui Otsugi la devotamentul lui Kae.

 Kae a rămas pana la sfârșitul vieții o persoană modesta, dar în ciuda firii ei retrase, demnitatea și faptul ca sacrificiul ei care ii determinanse orbirea, nu au făcut decât sa sporească aura ei de legendă.

 S-a stins din viata pe 8 decembrie 1829 la șaizeci și opt de ani, doctorul urmând -o sase ani mai târziu, murind la vârsta de șaptezeci și șase de ani.

 Piatra funerara a doctorului Seishu Hanaoka este atât de mare ( o înălțime ce atinge doi metri ), încât celelalte două ( a mamei și a soției ) nici nu se observă!
 Exact așa cum a fost și în viața - membrii familiei mereu s-au sacrificat pentru bunăstarea medicului.

 Să nu uităm de sacrificiul celor două surori care au rămas nemăritate, stând și țesând ani de zile covoare pe care le vindeau apoi, doar pentru a ajuta cu bani pe doctor pentru finalizarea studiilor.

 Am parcurs cu drag acest roman, o carte plina de emoții, umanitate, regrete, iubire și nu in ultimul rand  sacrificiu.

Mostenirea de Lan Samantha Chang

 "Mostenirea " de Lan Samantha Chang este un roman cu totul aparte.
 Inca de la primele pagini mi-a captat pe depin atentia, facandu-ma sa calatoresc intr-o China a anului 1930, apoi intr-o China macinata de razboi, pentru ca mai apoi povestea sa se termine in anul 1990 nu in China asa cum m-as fi asteptat, ci in New York.

 Povestea celor doua surori - una frumoasa Junan si una urata - Yinan , emotioneaza din ce in ce mai tare pe masura ce actiunea avanseaza.

 Indragostite de acelas barbat, mame cu copii aceluias barbat, relatie lor nu va mai fi niciodata ca la inceput.

 Junan, nu isi va putea ierta nici pe patul de moarte sora, desi trecusera peste patru decenii de la aceasta tragica intamplare care venise precum o calamitate asupra destinului lor.
Totusi pe tot parcursul romanului taria Juanei niciodata nu va ajunge la sfarsit.

 Nu o vom vedea niciodata invinovatindu-se pentru ca ea fusese cea care isi trimisese sora dupa barbatul sau plecat la razboi, fiindca ea insarcinata fiind nu il putea urma.
 Junan este un stalp al familiei, o femeie inteligenta si puternica, iar atunci cand Li Ang o paraseste pentru Yinan, ea isi creste singura cele doua fiice uitand ca a avut o sora si odata un sot.

 Spre deosebire de ea Yinan este o fiinta sensibila, ciudata, instabila emotional, care cel mai mult pe lume isi doreste iertarea sorei mai mari.

 Bolnava de leucenie  va muri avand alaturi doar pe barbatul care a provocat toata aceasta durere.

 Aceste doua suflete se regasesc unul pe altul, cladindu-si fericirea dintr-o nefericire si nefiind niciodata cu adevarat fericiti.

Bineinteles ca in acest roman nu este numai vorba despre acest cerc vicios, ci si despre destin copiilor celor doua surori.



 Pot spune ca este o saga de familie intinsa pe trei generatii, incepand cu bunica Chanhi care se sinucisese la treizeci si cinci de ani din cauza dezamgairii de a nu fi nascut un baiat si culminand cu Hong care este si povestitoarea acestui minunat roman.

Fata cu cercel de perla de Tracy Chevalier

Este a doua oara cand recitesc cu mult drag " Fata cu cercel de perla ", minunata scriere a celebrei autoare Tracy Chevalier.
Ecranizarea nu se poate compara cu romanul in sine, fiindca el lasa descoperite trairile personajului centaral al cartii - slujnica Griet.

Autoarea incearca prin acest roman sa creioneze povestea picturii faimosului artist Vermeer.



Inca de la primele pagini facem cunostinta cu tanara Griet - o frumoasa si saraca fata de saisprezece ani, fiica unui pictor de faianta orb si al unei mame care lucra cu ziua.
Nevoia de bani a parintilor o fac pe Griet sa devina slujnica in casa pictorului Vermoor.
Serioasa, buna, tacuta, rabdatoare, ea e pusa vesnic la incercare intr-o casa in care ea se afla pe treapta cea mai de jos.
Pentru Griet a fi slujnica in casa pictorului nu era o viata usoara: familie numeroasa ( pictorul avea unsprezece copii) , o sotie temperamentala si o soacra care conducea cu o mana de fier fraiele gospodariei.



Lucrurile se complica in momentul in care Verneer incepe sa capete deplina incredere in Griet si in final ajunge sa o picteze, lucru care va duce la concedierea fetei de catre sotia geloasa ( pentru pictura Vermeer luase cerceii cu perla ai sotiei - lucru ce va atrage furia acesteia )
Pe parcursul romanului observam cu naiva Griet se indragosteste ce Vermeer si accepta tot ce ii impune acesta.

Ea nu se da in laturi sa isi gaureasca urechile, facand astfel infectie, doar pentru ca artistul sa fie incantat de tabloul care o reprezenta pe ea cu cerceii de perla ai sotiei lui.


Pe de alta parte Vermeer nu are nici un scrupul in ce priveste suferinta provocata lui Griet.
Avand de ales intre viata si arta, el alege fara remuscare arta, iar durerea provocata fetei nu e decat sacrificiul cerut de perfectiunea picturii.
Intr-un final Griet va intelege ca nu se poate hrani cu iluzii, ca maestrul nu ii va apartine ei niciodata si astfel ea accepta casatoria cu tanarul macelar Pieter.
Peste zece ani o regasim ca sotie a lui Pieter si mama a copii, impacata cu soarta si foarte fericita in casnicie.

Ca o amintire a timpului trecut, Vermeer ii lasa mostenire cerceii de perla, pe care Griet ii va amaneta, bucurandu-se cu familia de ei si lasand trecutului amintirile apuse.


Asadar tema cartii ar putea fi ca mai puternica decat iubirea este ceea ce arta poate face din iubire.
O carte exceptionala ce merita citita, un tablou celebru, o poveate de iubire si nu in ultimul rand un roman de succes in intreaga lume.

Sub luna de sofran de Nicole C. Vosseler

 Povestea Mayei Greenwood m-a captivat inca de la primele pagini.

 Fiica unui profesor, ea traieste inca de la inceput in propriul univers dominat de carti, fiind o visatoare cu mult spirit de aventura.
Intr-o lume dominata de barbati, ea decide sa isi ia destinul in propriile maini si fuge de acasa si se casatoreste cu Ralph Garrett - un frumos ofiter al armatei britanice in India.

 Pasiunea celor doi se stinge la fel de rapid cum a luat nastere si atat Ralph cat si Maya isi vor observa defectele si vor incepe sa duca vietii total separate.

Atunci cand Maya este rapita de beduini va cunoaste adevarata dragoste in persoana lui Rashad.
 Acesta isi va risca propria viata pentru a o salva din mana seicului care o dorea a fi una dintre sotiile lui.

 Maya ajunge din nou langa Ralph, iar Rashad este izgonit din tribul sau si isi va petrece multi ani ca servitor al unui negustor.
In timpul acesta Maya va avea un copil cu Rashad, iar sotul inselat decide sa o paraseasca si isi va gasi moartea in razboi.

 Tanara vaduva se muta la Cairo si peste paisprezece ani se reintalneste din nou cu Rashad si raman impreuna, uniti de dragoste din trecut.
 Pentru ea Rashad renuntase la familia din Arabia, iar pentru el Maya renuntase la stabilitatea unei casnicii.

 Cred ca singurul personaj de care mi-a parut extrem de rau este Ralph. Inselat, ranit in orgoliul lui de barbat, are totusi puterea de a ierta infidelitatea Mayei si a-si dori un nou inceput alaturi de ea. 
 Putini barbati ar putea face acest sacrificiu de dragul unei femei.

 Caracterul lui Ralph chiar m-a impresionat, fiindca chiar daca a demonstrat si el ca nu este perfect, totusi avea o inima mare, capabila de iubire, uitare si iertare.


 Cu siguranta romanul ar fi avut alt sfarsit daca el nu ar fi decedat ca un erou pe campul de lupta, exact genul de moarte la care visase dintotdeauna.
 Dar banuiesc ca atunci romanul nu ar fi avut acelas farmec.
 Asa putem vedea o Maya de treizeci si sapte de ani reunita cu Rashad - adevarata ei dragoste si continundu-si iubire din urma cu paisprezece ani din desertul Arabiei.

O poveste emotionanta, incantatoare, captivanta si plina de aventura senzuala a Orientului.

Dragostea Florii - de - Bujor de Lisa See

   Fiindca Lisa See este una dintre scriitoarele mele preferate, am cautat sa imi cumpar si " Dragostea Florii - de - Bujor ".
  Inainte sa o incep am crezut ca are oarecum legatura cu " Floare - de - Zapada si evantaiul secret " , dar pe parcursul lecturii am realizat ca nu este deloc asa.

  Facand o comparatie intre cele doua pot spune cu certitudine ca Floare - de - Zapada si evantaiul secret mi-a placut cu mult mai mult.

    In " Dragostea Florii - de - Bujor " sunt prezente destule elemente fantastice si eu cum nu sunt un mare fan al genului fantasy aceasta carte nu m-a prea impresionat.
  Cu toate acestea ramane o carte frumoasa care descrie un alt gen de dragoste - cea dintre un spirit si un muritor.

  Floare - de - Bujor este o tanara de saisprezece ani care se indragosteste de frumosul Ren dupa cateva intalniri avute in secret cu el, desi in secolul al saptesprezecelea cand are loc desfasurarea actiunii, acest lucru era strict interzis.

  Cum ziua nuntii ei se apropie si ea nestiind cine ii va fi ursitul si neputandu-si lua gandul de la Ren, se infometeaza si moare.


    Ca o ironie a sortii, cu cateva clipe inainte de a-si da ultima suflare, ea afla ca sotul ei ar fi trebuit sa fie chiar Ren, dar era deja prea tarziu pentru ca destinul sa fie schimbat.
   Murind Floare - de - Bujor devine un spirit, un suflet flamant care va bantui pe pamant, veghind timp de peste douazeci de ani asupra lui Ren.
  
    Ea observa cum el se casatorise de doua ori, cum prima sotie moare la nastere, iar a doua va incerca sa il determine pe Ren sa faca o casatorie a spiritelor cu Floare - de - Bujor pentru ca spiritul ei sa isi gaseasca in sfarsit linistea.

  Astfel Floare - de - Bujor dupa douazeci si patru de ani de asteptare nu va mai fi un spirit flamand, ea isi va gasise in sfarsit linistea, regasindu-si locul ca stramos.

  Il privi pe Ren pentru ultima oara si stia ca amintirea ei va dainui prin comentariile sale aduse operei clasice din literatura chineza - " Pavilionul Bujorilor".


  O poveste plina de elemente fantastice care demonstreaza oarecum absurd ca si fantomele pot iubi.   

Si muntii au ecou de Khaled Hosseini

  " Ascundea visele, unul dupa altul, intr-un sac invizibil pe care-l tinea in poala si il strangea tare cu siretul. Se uita apoi prin aer cautand vise fericite care sa le inlocuiasca pe cele pe care le prinsese. Aici e unul, si-si tinea mainile caus, lasand visul sa aterizeze in palmele sale. "

  Dupa ce am citit " Spendida cetate a celor o mie de sori" , mi-am propus sa citesc si celelate doua romane ale lui Khaled Hossini.
  " Si muntii au ecou " mi-a demonstrat inca o data talentul de scriitor al lui Khaled Hossini si m-a emotionat pagina cu pagina.
  Am parcurs acest roman cu sufletul la gura si am descoperit printre filele sale iubiri, tradari, durere, speranta, iertare si nu in  ultimul rand sacrificiu.
  
Povestea incepe in anul 1949 si se intinde pe parcursul a sase decenii, cuprinzand destinul mai multor personaje.

  Totul incepe atunci cand Parwana se casatoreste cu Saboor - un vaduv cu doi copii - un baiat de sapte ani Abdullah si o fetita de trei ani Pari. 
  Pe Saboor il iubise in secret de multi ani, dar acesta avea ochi numai pentru geamana ei - Massoma.
  Toata viata, Parwana a evitat sa stea langa sora ei in fata unei oglinzi; isi pierdea speranta vazandu-si fata langa cea a Massomei, dandu-si seama ce i se refuzase. Insa, pe strada, ochiul fiecarui om era o oglinda si de asta nu avea cum sa scape.

  " O umbra patetica, sfasiata intre invidia si emotia de a fi vazuta cu Massoma, sarind in ochi ca o buruiana, care soarbe apa menita crinului din amonte. "

  
Gelozia pentru barbatul iubit, o face pe Parwana sa isi impinga la varsta de saptesprezece ani sora geamana din copac, aceasta ramanand astfel paralizata si ratandu-si sansa la fericire.  
  Massoma habar n-avea ca sora ei adusese nenorocirea asupra ei si fiindca ani de zile a fost ingrijita cu devotament de aceasta.
  Pana intr-o zi cand Massoma ii cere sorei sale sa o abandoneze in desert, realizand ca nu reprezinta decat o povara si doreste astfel sa se sacrifice pentru ca macar una dintre ele sa fie fericita.
  Parwana se indreapta astfel spre noua ei viata. Nimeni nu va sti, va fi secretul ei si stie ca acest secret il poate pastra fiindca toata viata ei a fost imbracata in secrete.
  Si astfel prin sacrificiul Massomei, Parwana devine sotia lui Saboor - barbatul pentru care invatase sa aiba inca de la vasta de saptesprezece ani atatea secrete.
  
    De aici istoria prinde viata prin ochii lui Nabi - fratele celor doua gemene. 
  Devenit soferul si bucatarul unui mare bogatas - Suleyman Wahdati, el este responsabil indirect de tragedia unor vieti.
  Stiind ca, cumnatul lui avea nevoie disperata de bani, il convinge pe acesta sa o vanda pe micuta Pari - o copila de trei anisori - stapanului sau si sotiei acestuia Nila.
  In secret el recunoaste ca era indragostit de frumoasa Nila si spera ca dandu-i ceva ce nimeni altcineva nu ar fi putut, ea in sfarsit l-ar fi iubit. Acel ceva era un copil, fiindca Nila nu putea avea copii. 
  Astfel Pari si fratele ei Abduhhah sunt despartiti.

 " Nu voi uita niciodata disperarea care i-a cuprins atunci.... I-am luat pe acesti doi copii neajutorati, care tineau unul la altul cu o dragoste in forma ei cea mai simpla si mai pura, si i-am despartit. " 
Atunci cand Suleyman paralizeaza, Nila impreuna cu Pari il paraseste, lasandu-l pe Nabi sa ingrijeasca de el si cu un inteles ascuns in ultimile cuvinte adresate lui : 

  " Sunt fericita, Nabi, ca esti cu el. Ai fost mereu tu, Nabi. Ai fost mereu tu. Nu stiai asta? " 
  
  Curand Nabi afla sensul ultimilor cuvinte ale Nilei, atunci cand el descopera schite ale lui Suleyman reprezentand chipul lui, desene vechi asezate unele peste altele, fiecare dintre ele fiind o relicva trista a vietii lui trecute. 
  Nabi nu stia ce sa faca mai departe in aceasta situatie. Nu era nici dezgustat, nici incantat de descoperirea pe care o facuse, dar era tulburat. 
  Si totusi cum putea sa plece stiind ca Suleyman este atat de neajutorat?
 Asa ca a ales sa ramana pana la final alaturi de Suleyman. 
  Langa el simtea ca avea exact ceea ce cautau oamenii intr-o casnicie. Avea liniste, companie si o casa unde era mereu bine primit, iubit, respectat.
  
  " I-am sarutat buzele uscate si crapate. Am pus o perna intre fata lui si pieptul meu si l-am prins de la spate. L-am tinut langa mine, intr-o imbratisare lunga si stransa . " 
  
  Prin testamen Suleyman ii lasa lui Nabi totul, dar acesta se muta in baraca din gradina, fiindca fiecare colt, fiecare cotlon si crapatura a imensei vile evocau amintiri de demult.

  " Gaseste-ti un scop in viata si atinge-l. Dar uneori, iti dai seama ca viata a avut un scop doar dupa ce ai trait, si probabil un scop pe care nu l-ai avut niciodata in minte. Iar acum, ca il implinisem pe al meu, simteam ca traiesc fara rost si la voia intamplarii. " 

   Singura dorinta a lui Nabi era sa o gaseasca pe Pari fiindca ea era mostenitoarea lui si sa ii explice ca nu avea de unde sti numeroasele consecinte a ceea ce el pusese in miscare. 
  Acum, la batranete isi gasise consolarea doar in speranta; acea speranta ca oriunde ar fi Pari si-a gasit pacea, harul, fericirea si dragostea care exista in lume.

  In alta ordine de idei, viata lui Pari se desfasoara in ignoranta pana la varsta de saizeci si unu de ani.
 Ea traieste cu senzatia ca ii lipseste ceva, dar crede ca e fiica Nilei - o poeta , betiva, usuratica, cu multe antecedente de sinucidere. 

  " Ma indragosteam des, cu disperare, de barbati care nu trebuia. Pasiuni nesabuite, indaratnice, toate sortite esecului de la bun inceput. " 

  Creste cu familiaritatea apelurilor primite de la diferite spitale si la fiecare apel se gandeste " de data asta, asta e momentul " .

" Tot ce am facut, a fost pentru fiica mea. Nu ca ar intelegere sau ar aprecia ce am facut pentru ea. Fiica mea poate fi incredibil de nepasatoare. Daca ar sti ce viata ar fi trebuit sa indure daca nu as fi fost eu. " 

  Mama ei era cu douazeci de ani mai in varsta decat ea.

  " Parul negru si lung, pieptul voluptos, ochii neobisnuiti si fata luminoasa, cu trasaturi clasice, regale, care-i intimida pe ceilalti. "

  Pari stia ca seamana prea putin cu superba ei mama; in preajma ei isi amintea mereu ca frumusetea ei era imbracata in haine cenusii.

  " Esti norocoasa, Pari. Nu o sa fii nevoita sa te chinui atat pentru ca barbatii sa te ia in serios. Or sa-ti acorde atentie. Prea multa frumusete strica. " 

    Pari creste cu senzatia ca ii lipseste ceva, sau cineva, fundamental pentu existenta ei. Uneori este vag, ca un mesaj trimis pe drumuri secundare umbrite si la distante lungi, un semnal slab la un radio, izolat, ciripit si alteori este atat de clara aceasta absenta, atat de intima, incat ii tresarea inima.

  " Ei bine, abia daca e un mister. Ti-e dor de tatal tau. A plecat din viata ta. E normal sa te simti asa. Bineinteles ca asa e. " 

Dar Pari stia in subconstientul ei ca acel sentiment al lipsei exista si in timpul cand era mica si locuia cu tatal ei.

  Dupa moartea mamei sale care se sinucide, Pari devine profesoara de matematica, se casatorste si are trei copii.
  
  " Ce eram eu? O samanta de speranta? Un petic pentru acea gaura din inima ta? Nu am fost balsam pentru durerea ta, ci doar un alt impuls, o alta povara. " 

 Ea gasise un confort in permanenta adevarurilor matematice; sa stie ca raspunsurile pot sa-ti scape printre degete, dar ca pot fi gasite si ele sa te astepte acolo la cateva mazgalituri de creta.

Ajunsa la varsta de saizeci si unu de ani, devenita bunica, ea afla in sfarsit adevarul si realizeaza ca intreaga ei viata s-a cladit pe o minciuna.
  Simte cum se deschide un gol inauntrul ei; simtise intotdeauna o mare lipsa, o mare absenta; cumva a stiut asta tot timpul - absenta fratelui ei. Amintirile o napadesc, ridicandu-se din adancurile uitarii.

  " Stiu o zana mica, trista. Care a fost suflata de vant intr-o noapte ". 

   Intalnirea dinte frate si sora este emotionanta pentru Pari, fiindca Abdullah ajuns la saptezeci de ani suferea de amnezie si trecutul era uitat pentru el; el nu stia cine este aceea batranica fragila, cu parul alb care ii tot spunea frate.
  La un moment dat Pari crede ca a reusit sa isi readuca fratele pierdut, cu ajutorul unui cantec de leagan despre un duh de basm - acel cantec al copilariei lor. Ea se gandeste ca o vede acum limpede si intelege cine este.

 " Va crede pe moment ca pur si simplu reactioneaza, raspunzand astfel atingerii ei calde si afectiunii aratate. E doar un instinct animalic, nimic mai mult. Stiu asta destul de bine, desi doare. Ea nu-si da seama ca l-a pierdut, i s-a taiat firul, ca gandurile lui sau indreptat deja spre altceva, la fel ca frunzele batute de vant. " 

  " Si muntii au ecou " de Khaled Hosseini este un roman care merita citit, o carte frumoasa pe care n-o uiti usor, o lectura care creioneaza prin fiecare pagina cum unele actiuni facute intr-un moment al vietii afecteaza generatiile urmatoare.
  
  



  

P.S. Te iubesc de Cecelia Ahern

  " P.S. Te iubesc " este prima carte de Cecelia Ahern pe care o citesc.
  Povestea este pe cat de simpla, pe atat de frumoasa si mai ales mesajul ei este cu adevarat deosebit, acela ca dragostea adevarata nu moare niciodata.
  Holly si Gerry se iubesc de cinsprezece ani, casatoriti de sapte ani, doua suflete pereche ale aceluiasi intreg.

  Atunci cand Gerry moare la treizeci si doi de ani rapus de o tumoare pe creier, lumea lui Holly se prabuseste si doare cele zece plicuri lasate de raposatul ei sot o vor ajuta sa ia viata de la capat fara el si sa inteleaga ca viata trebuie continuata chiar daca el nu mai este printre cei vi.
  Lista lui Gerry devenise bibilia lui Holly; asculta regulile, traia dupa ele si nu incalca niciodata vreuna.
  Cand el traia, ea traia prin el, iar acum ca el nu mai traia ea traia tot prin el.

  Cele zece plicuri o facusera sa se simta in siguranta si curajoasa.
  Ultimul mesaj a lui Gerry ii cere ca ea sa Indragosteasca de altcineva, iar in final Holly intelege ca el are dreptate si ca viata trebuie continuata.

  Avea doar treizeci de ani si viata nu se putea opri definitiv in loc; era gata sa isi faca amintiri noi, sa traiasca si sa urmeze ultimul mesaj de la Gerry.

Indiferent ce o astepta mai departe stia ca trebuie sa isi deschida inima si sa o urmeze oriunde o ducea.

  Un roman emotionant despre iubire, pierderi si puterea necesara fauririi unui nou inceput.

  Se spune ca nimic nu dureaza o vesnicie, dar citind " P.S. Te iubesc " am inteles ca pentru unii iubirea continua si dupa ce ei nu mai sunt printre noi, fiindca un suflet pereche va continua sa ramanana de-a pururi in inima ta.

Jurnalul unei iubiri de Nicholas Sparks

Cine oare nu a vazut filmul " The Notebook " ecranizat dupa celebrul roman al lu Niicholas Sparks - " Jurnalul unei iubiri " ?

Cine oare nu a varsat o lacrima vazand iubirea imensa care ii leaga atat de intens pe cei doi protagonisti - Noah si Allie ?

Cine oare nu si-ar dori sa traiasca o astfel de dragoste? 

O iubire adevarata izvorata din strafundul sufletului, o iubire care sa ii dea curajul siforta necesara de a merge mai departe prin tornadele vietii, stiind ca sufletul tau pereche este acolo pentru tine.

Noah si Allie sunt doua jumatati ale aceluiasi mar, doua suflete pereche, aceas jumatate a aceluias intreg.
Chiar daca fac parte din lumi diferite si au fost despatiti timp de paisprezece ani, dragostea lor reinvie din cenusa precum legendara pasare Phoenix.
Pentru Noah, Allie isi va parasi logodnicul si familia, si niciodata nu va regreta decizia luata atunci.



O jumatate de secol de iubire, cinci copii, multe scrisori si un jurnal pe care Noah il va citi seara de seara iubitei Allie in incercarea de a o face sa isi aminteasca trecutul lor frumos.
Sfarsitul este extrem de emotionant facandu-ne sa realizam ca aceste suflete indragostite nu se pot pierde unul pe altul in fata mortii, ci din contra aripile vesniciei se va resfrange peste amundoi imbracandu-i in mantia iubirii pentru totdeauna.
O iubire ca in povesti cum putini oameni se pot lauda ca au trait.

O dragoste care sfideaza legile timpului.
Un mesaj profund care te face sa meditezi asuora esentei vietii si sa speri ca acolo, undeva, in acest univers, se afla acel suflet creat special numai pentru tine, care va pluti alaturi de tine pe caile nebanuite ale dragostei adevarate.