Despre dragoste si umbra de Isabel Allende

Desi Isabel Allende nu este una dintre scriitoarele mele preferate, raman la principiul ca orice scriitor si bineinteles roman merita o sansa.
" Despre dragoste si umbra " din pacate nu m-a prea impresionat, poate si din cauza ca nu se incadreaza in genul de lectura indragit de mine.
Oricum m-am ambitionat si l-am terminat fiindca niciodata nu am abandonat o carte odata inceputa.
Desi dupa titlu te astepti la o frumoasa poveste de dragoste, iar verso copertii iti oferta acelas indiciu; citind ai parte de o adevarata stupoare!
Cartea aduce a roman politist, plin de actiune, violenta - exact genul care nu il suport.
Dragostea? Exista si ea, dar realmente prea putin....ceva intre agonie si extaz....imbatata de cautarile disperate a Evangelinei, gasita apoi moarta intr-o mina parasita de cei doi indragostiti - fotograful Francisco si ziarista Irene.
Ceea ce nu mi-a placut este luxul cu care autoarea descrie mina parasita care de fapt era un cimitir plin de ramasite intr-un stadiu avansat de  descompunere, un loc secret unde cadavrele erau aruncate unele peste altele.
Irene si Francesco sunt prinsi intr-o adevarata plasa de intrigi, ea fiind pe punctul de a fi ciuruita de gloante si vor fi nevoiti sa isi schimbe total infatisarea pentru a scapa cu viata din tara.
Nu am sa insist mai mult asupra acestei carti, nu mi-a placut absolut deloc, mi s-a parut scrisa la repezeala, spoita si desi ideea in sine pare interesanta, autoarea din pacate nu a stiut sa aduca frumosul printre paginile sale.