In acest minunat roman este descrisa viata frumoasei surori a lui Napoleon Bonaparte.
Inzestrata cu o mare frumusete ea se va indragosti la varsta de cinspreze ani de tanarul Freron, legatura lor dura cativa ani pentru ca mai apoi sa fie despartiti de fratele ei fiindca Freron nu dispunea de mijloace financiare pentru a o intretine pe superba Paoline.
Aceasta dragoste a tineretii ea nu a o va uitaniciodata, nici dupa doua casnicii si numerosi amanti.
Isi va aminti cu nostalgie de prima ei dragoste si ii va deplange tristul sfarsit.
A doua casnicie cu printul Borghese ii oferi statutul de printesa, dar si porecla de regina a betelei care ii va ramane intreaga viata!
Toata stralucirea si stralucirea de care se poate bucura in viata ei o fiinta omeneasca, o avusese la picioarele ei Paulina si totusi era numai o regina a betelei, caci inima ei ramasese saraca, intocmai ca sufletul.
Nu-i placea sa citeasca o carte frumoasa si ocolea contactul cu oamenii de spirit.
Nu invatase niciodata sa caute o multumire intr-o ocupatie serioasa si de aceea plictiseala era un oaspete nelipsit in casa ei.
Pentru a se distra si ameti, trecea de la o aventura de dragoste la alta, fara a se simti vreodata atrasa serios de vreunul din numerosii ei amanti.
Se marginea intotdeauna la o betie a simturilor, pe care le atata mereu, cautand aventuri noi.
Din pricina aceasta nu suferea numai casnicia ei, dar si buna reputatie si sanatatea ei.
Ea nu lua in serios avertismentele medicilor care ii prevestisera suferinte grave.
Mereu dusese o viata nebuna, traind clipa si momentul, negandindu-se la viitor.
Paulina muri la varsta de patruzeci si cinci de ani si inainte de a inchide ochii ceru oglinda multumindu-se ca va parasi aceasta lume tot incantatoare, asa cum fusese mereu.
Urata boala nu ii nimicise farmecele si trecu in nefiinta tot frumoasa.
Visul ei de dragoste si fericire luase sfarsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu