Doua orfeline de Adolph D'Ennery

Mi-a facut o adevarata placere sa recitesc "

Doua orfeline " de Adolph D'Ennery. 
Prima data cand am citit aceasta carte aveam 15 ani. Zilele trecute facand curat in biblioteca am regasit-o si am imbratisat un sentiment de a o reciti ( desi stiam subiectul si vazusem si filmul ) .
Cartile bune trebuie recitite nu-i asa ? 
Intre copertile unei carti se afla intotdeauna o poveste.

Romanul incepe atunci cand Michel Gerard gaseste pe treptele catedralei Notre Dame o fetita abandonata , in ale carei scutece va descopeti doua fisicuri de aur si un bilet pe care scria " Numele meu este Luiza. Iubiti-ma ".
Michael si sotia lui Tereza o vor creste pe Luiza ca o a doua fiica , precum o sora a Henrietei.

Anii trec si cele doua surori vor deveni doua orfeine.
Henrieta va deveni un sprijin indispensabil pentru Luisa deoarece aceasta orbise.
O intamplare dramatica le va desparti pe cele doua surori.

Luisa va nimeri in gheareke unei cersetoare batrane care profitand de handicaoul ei o va obliga sa cerseasca. Batrana Frochard avea doi fii : pe ticalosul lenes Jacques si pe Pierre mai tanarul sau frate , care isi castiga traiul intr-un modcinstit fiind tocilar. Pierre avea un handicap - era schiop - deoarece Jacques ii rupsese oasele piciorului in copilarie , atunci cand Pierre refuzase sa cerseasca pentru el.
Intr-un final salvarea Luisei va veni de la Pierre care isi risca viata in lupta cu fratele lui , darbil rapune si fata va fi eliberata.

Lupta celor doua surori petru a se regasi se sfarseste cand Luisa isi regaseste mama nobila - contesa Diane de Linieres.
Finalul este unul cat se poate de fericit: Luissa isi recapata vederea, mama si se casatoreste cu Pierre ; iar Henrietta isi va gasi si ea fericirea alaturi de cavalerul Roger de Vaudrey.

'' Doua orfeline " este povestea dramatica a doua surori , a doua inimi pure , sincere care sunt obligate sa indure foamea , frigul , umilinta si mai presus de toate lipsa familiei.
Printre randurile acestui minunat roman ne intoarcem intr-o lume definitiv pierduta , o lume a nostalgiei , o epoca care putea fi cucerit doar prin cinste si bunatate.