Books are the mirrors of the soul

Books are the mirrors of the soul

joi, 21 aprilie 2016

Poveste de dragoste de Florence L. Barclay

Tocmai am terminat ultimele file din superbul roman al lui
Florence L. Barclay - " Poveste de dragoste " și așa cum mă așteptam de altfel am fost plăcut surprinsa.
La fel ca în " Mataniile " și acesta carte este plină de o sensibilitate aparte, emoționantă și de neuitat.
Este o poveste de dragoste altfel....o poveste a spiritului, a credinței, a mântuirii, a încrederii și nu în ultimul rând a ajutorului și sacrificiului.
Povestea dintre Dick Cameron și Hellen Horriot poate fi descrisă ca cea dintre o mamă și fiul ei.
Ea este o văduvă bogată trecută de șaizeci de ani, bolnavă de inimă, el un tânăr și ambițios doctor de țară de douăzeci și opt de ani.
Printr-o conjunctura a destinului aceste două suflete se întâlnesc și ajung într-un final să se căsătorească.
Deși la început tânărul Dick este motivat doar ambiție și banii " micuței doamnei albe " ( cum este adesea pomenită doamna Harriet în carte ), treptat el ajunge să îndrăgească acest suflet bun, iubitor și vede în ea o mamă devotată.
Firava doamnă îl consideră pe Dick un fiu - o amintire a propriului ei copil mort la naștere și își dorește să îi asigure viitorul acestuia, pentru ca toate visele lui să devină realitate.
Multe pasaje din carte sunt pline de duioșie, mai ales acela când blândă doamnă își povestește trista viață, nefericirea în cele două căsnicii, moartea unicului său copil, iar apoi cum își încheie fiecare seară cu câte un psalm demonstrând ca nu și-a pierdut credința deși viața ia oferit nenumărate încercări.
Să nu uităm că îl iartă pe Dick atunci când află că el verificare condițiile testamentului rămas de la răposatul ei soț și înțelege că la vârsta ei nu mai se poate iluziona cu iubirea.
Capitolul când Dick îngenunchiat ii cere iertare este încărcat de sentimentalism și ne creionează încă o data ceea ce de altfel aflasem pe tot parcursul cărții: imensa bunătate a micuței doamne și dorința acesteia de a ajuta sufletele dragi chiar cu riscul de a suferi ea.
Romanul se încheie extrem de trist: micuța doamnă moare, iar abia atunci Dick realizează ceea ce a pierdut și cât a contat prezenta ei în viata lui.
Știa ca acum pierduse acea inima generoasă.
Mica lui doamnă albă își desfășurase aripile argintii și plecase pentru totdeauna din aceasta lume spre veșnicia fericirii.
Tema cărții este extrem de importantă - aceea de a știi să prețuim adevărata. valoare a unei persoane atunci când încă o mai avem lângă noi, fiindcă de multe ajunge sa fie cu mult prea târziu pentru regrete și ele nu pot schimba ceea ce a fost deja făcut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu