Motto-ul " Doamnei Bovary " ar putea fi acela ca în viata trebuie sa te mulțumești cu ceea ce ai și nu sa îți alimentezi existenta cu vise, idealuri și absurdități care niciodată nu le poți atinge.
Cu toții visam, dar uneori este bine sa visam cu măsură pentru a nu fi dezamăgiți.
Emma - eroina principala a romanului lui Gustave Flaubert, este o romantica incurabila care confunda frecvent visul cu realitatea.
Ea trăiește într-o lume a ei, o lume ideala, fără vorbe, fără cuvinte, doar vise romantice care prind aripi și plutesc în mintea ei.
Emma este un personaj de neînțeles, unul care se zbate în lumea ei interioara, într-o lume a cărților romantate, a gândurilor distructive.
Cuvintele nu vor fi exprimate niciodată de ea, gândurile rămân închise undeva în carapacea ei de nepătruns.....ea rămâne doar de neînțeles.....acționează, fără vorbe, cuvinte....doar fapte.....acele fapte care șochează, alarmează și apoi distrug.
Emma tânjește după dragoste, dar nu simte ca ar avea parte de ea.
De iubirea materna nu are parte deoarece mama ei moare la naștere.
Dar la început a existat în ea iubire pentru Charles Bovary.....însă....ce s-a întâmplat cu toată aceasta afecțiune?
La început ea vede în el printul frumos mult așteptat....
Dar foarte curând ea ajunge sa se plictisească de acest print, de viata alături de el și sa viseze altceva.
Crescuta la școală de maici, spera ca și realitatea ii va oferi trăiri identice ca cele citite pe nerăsuflate în romanele de dragoste.
Emma visează spre fericirea ideala pe care negăsind -o alături de soțul ei Charles, încearcă sa o descopere alături de alți amanți.
Și Emma cauta bărbatul ideal, lumea ideala...
Este drama neîmpliniri, a femeii veșnic nemulțumită de ceea ce are și tânjind mereu spre mai mult.
Întâlnirea ei cu Rodolphe Boranger - un seducător bogat, o va face sa iasă din apatia cumplita în care intrase și el va deveni centrul universului ei
Dar pentru Rodolphe, Emma nu reprezinta nimic mai mult decât o amanta și va refuza sa fuga împreună cu ea, despărțindu-se de ea printr-o scrisoare.
Decepționata ea se îmbolnăvește, dar curând își revine și descoperă un nou amant în persoana unui fost amic - Leon.
Așadar Leon o va face din nou sa viseze și sa-l uite pe Rodolphe.
Nevoia disperata de bani o va face sa ceara ajutorul ambilor amanți, dar ei o refuza.
Ea este decepționata, visul ei frumos se spulberă și într-o criza de moment va lua o hotărâre cumplita card va schimba cursul evenimentelor - vă înghiți arsenic și va muri într-o agonie cumplita.
Din multă durere, dragoste, devotament Charles - sotul înșelat de atâtea ori- va muri și el, așezat pe banca din fata grădinii, cu o șuviță din parul Emmei în mana.
Bertha - fetita celor doi - rămasă orfana va ajunge sa muncească într-o fabrica de bumbac.
Cireașa după tort este atunci când Charles - acel mediocru medic de tara, dar care o iubea cu atâta pasiune pe Emma, descoperă scrisorile amanții către ea!
În sfârșit el afla adevărul, fiindcă intre cei doi nu exista comunicare, Emma adoptând muțenie și refuzând sa își exprime nemulțumirile.
Dar, sufletul lui Charles nu se revolta deși fusese încornorat și el găsește tăria sa ierte toată aceasta durere.
Găsește tăria de ai comunica primului amant al soției ca el nu este supărat, nu tine dușmănie pe trecut și știe ca doar fatalitatea a fost de vina!
Putem crede așadar ca Charles a fost pentru doamna Bovary un bărbat ușor de manipulat, de păcălit, iar ea rămâne pentru noi cititorii o femeie neimplinita, dezamăgită, visătoare care crede ca va descoperi fericirea ideala trecând din bărbat în bărbat.
Nu descoperă idealul și se sinucide fără vorbe, fără cuvinte, fără explicații, lăsând în urma ei multă durere.
În acest roman al lui Gustave Flaubert, doar Charles Bovary este cel care iubește cu adevărat.
O iubește pe Emma cu devotamentul unui soț orb care nu vede ceea ce se întâmplă, o iartă după moartea acesteia și da mana cu amantul ei!!!
Emma nu iubește cu adevărat pe nimeni, se îndrăgostește des, suferă, dar își revine rapid îmbrățișând o noua cucerire.
Cauta idealul, și pana în final tot aleargă după el, murind apoi în agonie îmbătata cu arsenic și visând sa descopere fericirea într-o alta lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu