Singular, feminin de Sveva Casati Modignani

De ceva timp aveam această carte în bibliotecă, dar până săptămâna trecută nu am simțit imboldul să o citesc. 
Spre marea mea surprindere am fost cucerită de la primele pagini.
Întreaga acțiune a cărții gravitează în jurul Marinei, o frumoasa femeie care și-a trăit întreaga viață după bunul său plac, evitând corvoada unei căsnicii și alegând să -și crească singură cele trei fiice făcute cu trei bărbați diferiți.

Povestea ei începe în anii 40, ajungând până în zilele noastre, când Martina vă decide să se căsătorească la vârsta de șaizeci de ani cu Leandro - bărbatul pe care îl iubise încă din copilărie și culminând cu moartea ei la vârsta de șaizeci și șase de ani, deces survenit din cauza unui infart.

Și totuși povestea Marinei nu este una tristă decât din punct de vedere al neîmplinirii dragostei.
Practic ea caută în fiecare bărbat pe Leandro - omul pe care-l iubise din totdeauna, dar alături de care nu își va găsi fericirea decât atât de târziu.
Orgoliul îi împiedicase să fie împreună și să-și mărturisească dragostea.
Poate dacă ar fi găsit în ei acea putere de a spune " te iubesc ", altfel ar fi fost destinul Marinei.

Dezamăgită că Leandro nu îi dădea atenție, ea încearcă să-l pedepsească rămânând însărcinată la vârsta de paisprezece ani cu un bărbat pe care nu-l iubea și pe care-l folosise doar ca un pion pentru a-l face gelos pe Leandro.

Dar trezirea la realitate va fi extrem de dureroasa pentru Martina fiindcă ea realizează ca ea fusese cea folosită și întreaga ei viață odată cu nașterea primului copil la vârsta de cincisprezece ani.
În altă ordine de idei, ceea ce ma impresionat la acest roman este tocmai sensibilitatea cate răzbate dintre paginile sale.
Martina este o femeie puternică, o femeie care nu are nevoie de prezența unui bărbat în viața sa pentru a-și crește cele trei fiice și a fi fericită.
Martina este un exemplu al tăriei și al puterii, prin simplul fapt că ea nu se lasă doborâtă de prejudecăți și societate, ci conviețuiește după propria sa voie.

Referindu-mă la alt aspect, este extrem de emoționantă revederea ei cu Leandro, căsătoria celor doi și apoi imensa grijă a acestuia în ultimele ei zile, când nu uită să îi aducă la pat o cană cu ciocolată caldă care știa încă din copilărie că ei îi plăcea atât de mult.
Totuși destinul este crud deoarece cei doi au parte doar de șase ani de fericire, deși dacă ar fi putut schimba trecutul ar fi putut fi o viață întreagă împreună precum două suflete pereche care se caută, se găsesc și rămân unul lângă altul pentru eternitate.

" Singular, feminin " este o poveste plină de acorduri sensibile care merită citită.