Jertfa iubirii de Jojo Moyer

Tocmai am terminat " Jertfa iubirii" de Jojo Moyer si nu am putut rezista tentatiei de a scrie cate ceva despre aceasta carte.
Povestea m-a captivat inca de la primele pagini, atunci cand am ajuns sa o cunosc pe Sophia, pe sora ei Helen si fratele Aurelian. Sophia - o fiinta plapanda, dar cu un caracter puternic, care are darul de a-i imbarbata pe cei din jur si reuseste sa isi ascunda propriile ei temeri.

Asadar, in prima parte a romanului cunoastem povestea Sophiei, sotia pictorului Edouard Lefevre si traiul intr-o Franta a anului 1916, o Franta macinata de razboi, foamete si multa durere. El pleaca la razboi lasandu-i o amintire nepretuita Sophiei: portretul ei, intitulat Fata pecare ai lasat-o in urma.

Spre deosebire de sora ei, Sophia nu isi pierde speranta si in ultimul moment risca totul pentru a-si revedea sotul ajuns intr-un lagar.
Accepta o legatura cu comandantul Friedrich Hencken in schimbul eliberarii sotului ei din lagar. Doar ca Friedrich realizeaza ca ea nu il iubeste si o alunga.
Prima parte se incheie astfel foarte laconic in momentul in care Sophia este urcata intr-un camion la ordinul lui Friedrich, disperarea de pe chipul Helenei si credinta aproape oarba a Sophiei ca va fi dusa la sotul ei. Sa fie oare asa?

In a doua parte ajungem in anu 2006 si descoperim povestea lui Liv, o tanara de 30 de ani, vaduva de 4 ani, care se chinuie sa puna bazele unei relatii cu Paul, dar la fiecare pas isi reaminteste de David - sotul decedat. La un moment dat chiar devina enervanta obsesia ei pentru David, aproape fiecare capitol are un pasaj referitor la acesta.
Am impresia ca toata lupta pentru a ramane in posesia tabloului este aceea ca ii amintea de David. Taboul reprezentand-o pe Sophie, fusese cumparat de David in lua lor de miere, si de fiecare data cand il priveste isi aminteste de zilele lor fericite de odinioara.

Tabloul Sophiei creaza o adevarata dezbinare in randul tuturor.
Comandantul german este obsedat de tablou, si prin intermediul lui de Sophia. Faptul ca ea nu ii raspunde la sentmente il infurie, dar el nu este un om rau si se va dovedi acest lucru spre finalul romanului. Pana la urma speranta Sophiei se va fovedi indreptatita si comandantul isi va respecta partea de intelegere si cei doi soti se vor reuni.
In schimb obsesia lui Liv pentru tablou este de alta natura. Ea nu este obsedata de tablou, ci de amintirea lui David. Tabloul e legat de Davod, de luna lor de miere si nu,nu poate renunta la el.
Liv si Sophia se aseamana prin simplu fapt ca sunt doua luptatoare, sacrifica tot si nu isi pierd niciodata speranta.

Sophia sacrifica tot in numele iubirii, chiar si demnitatea; iar un secolmai tarziu Liv va sacrifica totul pentru un tablou care ii amintea de David!
Mesajul carti ar fi ca oricat de grea ar fi viata, nu trebuie niciodata sa ne pierdem speranta.

Jertfa iubirii - un roman absolut minunat, plin de sentiment, devotament, sacrificiu, speranta, ambitie, putere si nu in ultimul rand o pagina de istorie.