Samburele vietii de Anka Kawalska

Povestea este pe cât de simpla pe atât de complicata.
Este vorba despre drama mai multor vieți.
Agata care își sacrifice șapte ani din viata rămânând lângă Boris un bărbat căsătorit.
Boris care nu poate renunța la Agata sau la soția Teresa și cei doi băieți ai lor - Gawel și Pawel.
Teresa- soția lui Boris de 17 ani și mama a doi copii, este conștientă de faptul ca oricâte amante ar avea sotul ei, el tot la ea se va întoarce.
Sabina - prietena Agate și cea care povestește, ascunde la rândul ei o drama - neintelegerea cu soțul ei Josef care nu își mai dorea alți copii inafara de Marek.
Cum afirma și Agata, fiecare avem un sâmbure al vieții, al iubirii, acel ceva care ne provoacă durere, dezamăgire, dar la care nu putem renunța și îl îmbrățișa an de an deși știm ca sâmburele ne otrăvește, ne face rău, ne chinuie și într-un final ne învelește în mantia morții!
Relația ei cu Boris este acel sâmbure, frumos la suprafață, dar găunos în interior.
Agata se declara fericita, dar în inima ei este zăvorata o mare durere: incapacitatea de a procrea un copil și stagnarea relației ei cu Boris la nimic mai mult decât câteva întâlniri fugitive și o luna petrecuta împreună în vacanta.
Boris o numea pe Agata " vacanta mare" și în felul lui o iubea.
Dar era egoist..... O împărțea cu familia lui, iar ea fără el se simțea singura și abandonata.
Ce poate face dragostea dintr-un om?
Un sâmbure și nimic mai mult.......
Când după șapte ani Boris decide sa divorțeze și sa fie doar al Agatei, aceasta nu simte fericire ci o mustrare a constiinței.
Nu se poate împaca cu situația, se gândește la copii Teresei și ai lui Boris, la acei copii pe care ea nu ii poate avea niciodată și niciodată nu va cunoaște senzația de a purta un suflet în pântec 9 luni.
Fiindcă știa ca viata fără Boris ar fi fost imposibila, Agata decide sa se arunce în fata tramvaiului tocmai pentru ca Boris sa se întoarce acolo unde ii era locul - lângă soție și copii.
Așadar dacă simțim pentru cineva mila din toată aceasta poveste este de Agata.
Este extrem de
trist sacrificiul ei din final, faptul de a petrece șapte ani lângă un bărbat căsătorit și sa nu speri nimic decât sa fi fericita când îți spune " te iubesc".
Pentru ce? De ce?
Sa îți sacrifici astfel frumusețea și viata?
Și pentru cine?
Pentru un Boris care nici măcar nu era un Făt Frumos și ar fi putut foarte bine sa îți fie tata!
Ce câștig a avut Agata din toți acești 7 ani?
Un sâmbure al vieții găunos, plin de lacrimi, durere, sacrificiu, decepții și da sa ii spunem și un pic de optimism când Boris își onora întâlnirile și o numea " vacanta mare".
Agata s-a mulțumit cu puțin. Putea avea orice bărbat, dar ea la ales pe Boris.
Un roman tulburător, dar care merita citit.