Doamna Bovary de Gustave Flaubert

Fiindcă romanele celebre merita citite și recitite, săptămâna aceasta m-am bucurat recitind un roman al adolescentei mele - " Doamna Bovary " de Gustave Flaubert. 

Motto-ul " Doamnei Bovary " ar putea fi acela ca în viata trebuie sa te mulțumești cu ceea ce ai și nu sa îți alimentezi existenta cu vise, idealuri și absurdități care niciodată nu le poți atinge.

Cu toții visam, dar uneori este bine sa visam cu măsură pentru a nu fi dezamăgiți.
Emma - eroina principala a romanului lui Gustave Flaubert, este o romantica incurabila care confunda frecvent visul cu realitatea.

Ea trăiește într-o lume a ei, o lume ideala, fără vorbe, fără cuvinte, doar vise romantice care prind aripi și plutesc în mintea ei.
Emma este un personaj de neînțeles, unul care se zbate în lumea ei interioara, într-o lume a cărților romantate, a gândurilor distructive.
Cuvintele nu vor fi exprimate niciodată de ea, gândurile rămân închise undeva în carapacea ei de nepătruns.....ea rămâne doar de neînțeles.....acționează, fără vorbe, cuvinte....doar fapte.....acele fapte care șochează, alarmează și apoi distrug.

Emma tânjește după dragoste, dar nu simte ca ar avea parte de ea.
De iubirea materna nu are parte deoarece mama ei moare la naștere.
Dar la început a existat în ea iubire pentru Charles Bovary.....însă....ce s-a întâmplat cu toată aceasta afecțiune?
La început ea vede în el printul frumos mult așteptat....
Dar foarte curând ea ajunge sa se plictisească de acest print, de viata alături de el și sa viseze altceva.

Crescuta la școală de maici, spera ca și realitatea ii va oferi trăiri identice ca cele citite pe nerăsuflate în romanele de dragoste.
Emma visează spre fericirea ideala pe care negăsind -o alături de soțul ei Charles, încearcă sa o descopere alături de alți amanți.
Și Emma cauta bărbatul ideal, lumea ideala...
Este drama neîmpliniri, a femeii veșnic nemulțumită de ceea ce are și tânjind mereu spre mai mult.

Întâlnirea ei cu Rodolphe Boranger - un seducător bogat, o va face sa iasă din apatia cumplita în care intrase și el va deveni centrul universului ei
Dar pentru Rodolphe, Emma nu reprezinta nimic mai mult decât o amanta și va refuza sa fuga împreună cu ea, despărțindu-se de ea printr-o scrisoare.
Decepționata ea se îmbolnăvește, dar curând își revine și descoperă un nou amant în persoana unui fost amic - Leon.
Așadar Leon o va face din nou sa viseze și sa-l uite pe Rodolphe.
Nevoia disperata de bani o va face sa ceara ajutorul ambilor amanți, dar ei o refuza.

Ea este decepționata, visul ei frumos se spulberă și într-o criza de moment va lua o hotărâre cumplita card va schimba cursul evenimentelor - vă înghiți arsenic și va muri într-o agonie cumplita.
Din multă durere, dragoste, devotament Charles - sotul înșelat de atâtea ori- va muri și el, așezat pe banca din fata grădinii, cu o șuviță din parul Emmei în mana.
Bertha - fetita celor doi - rămasă orfana va ajunge sa muncească într-o fabrica de bumbac.
Cireașa după tort este atunci când Charles - acel mediocru medic de tara, dar care o iubea cu atâta pasiune pe Emma, descoperă scrisorile amanții către ea!

În sfârșit el afla adevărul, fiindcă intre cei doi nu exista comunicare, Emma adoptând muțenie și refuzând sa își exprime nemulțumirile.
Dar, sufletul lui Charles nu se revolta deși fusese încornorat și el găsește tăria sa ierte toată aceasta durere.
Găsește tăria de ai comunica primului amant al soției ca el nu este supărat, nu tine dușmănie pe trecut și știe ca doar fatalitatea a fost de vina!
Putem crede așadar ca Charles a fost pentru doamna Bovary un bărbat ușor de manipulat, de păcălit, iar ea rămâne pentru noi cititorii o femeie neimplinita, dezamăgită, visătoare care crede ca va descoperi fericirea ideala trecând din bărbat în bărbat.
Nu descoperă idealul și se sinucide fără vorbe, fără cuvinte, fără explicații, lăsând în urma ei multă durere.
În acest roman al lui Gustave Flaubert, doar Charles Bovary este cel care iubește cu adevărat.

O iubește pe Emma cu devotamentul unui soț orb care nu vede ceea ce se întâmplă, o iartă după moartea acesteia și da mana cu amantul ei!!!
Emma nu iubește cu adevărat pe nimeni, se îndrăgostește des, suferă, dar își revine rapid îmbrățișând o noua cucerire.
Cauta idealul, și pana în final tot aleargă după el, murind apoi în agonie îmbătata cu arsenic și visând sa descopere fericirea într-o alta lume.

Tacerea din gradina de William Trevor

Impresionata de " Povestea lui Lucy Gaul '' de William Trevor si ramasa cu gandul inca la ea , m-am decis sa incep un nou roman de acest autor.
Cand am inceput "Tacerea din gradina " aveam mari sperante.
Trebuie sa recunosc ca m-am ghidat dupa un motto stupid , in sensul ca daca imi place o scriere de un autor , cu siguranta imi va place si cealalta !
Ei bine.....lucrurile nu au stat deloc asa......

Inca de la primele pagini , am '' imbratisat '' o stare colosala de plictiseala...........dar, am continuat sa persist dand fila cu fila , zicandu-mi sa am rabdare deoarece cu siguranta va fi si putina actiune in carte.

Treptat am realizat ca actiunea este practic inexistenta..........dar, fiindca nu imi place sa las o carte neterminata , am ajuns si la ultima fila din '' Tacerea din gradina "
Finalul este static , cum de altfel a fost intreaga carte !

Avem o ruda saraca - Sarah - care soseste in Carriglas ca guvernanta pentru cei trei nepoti ai sai. Dupa 20 de ani revine si descopera aceleasi meleaguri si aceiasi oameni.....dar schimbati atat fizic cat si la caracter.
Sarah va tine un jurnal si din paginile lui aflam trairile ei. Practic jurnalul ei va fi piatra de temelie a romanului.........cu o pagina de jurnal incepe si cu alta se sfarseate ! Aflam astfel ca ea era indragostita de un nepot si suferea din cauza acestei iubiri neimpartasite si nemarturisite.
Si celelalte personaje au suferintele lor..........

Villana renunta la iubirea vietii ei si devine sotia unui plictisitor avocat, mai batran decat ea cu 20 de ani.
Tom este marcat de amintirea nasterii lui si a mortii tatalui.
John - unul dintre nepotii Sharei - are o aventura cu o vaduva patroana de pension !

Nu o sa insist mai mult asupra romanului " Tacerea din gradina " deoarece nu mi-a placut deloc.
Plictisitor........si cu asta cred ca am spus tot !!!
Nu il recomand

Domnisoara Charteris de Florence L.Barclay

  Fiindca Florence L. Barclay ramane una dintre autoarele mele preferate, nu puteam lasa sa treaca mult timp pana sa inchei o noua carte scrisa de ea.

Asa cum ii spune si titlul, personajul central al romanului este domnisoara Charteris - o frumoasa si inteligenta femeie de treizeci si sase de ani care ocileaza intre datorie si dragostea pentru Guy Cehea - un aviator cu zece ani mai tanar decat ea.
Timp de sapte zile tanarul se va lupta sa o cucereasca, dar abia in ultima zi va reusi atunci cand un cosmar o va face pe aleasa lui sa realizeze ca dragostea este mai presus de toate.

  Ca si in celebrul roman " Mataniile " si aici se urmareste aceas traiectorie: iubire, datorie, sacrificiu, constiinta, etc.
Asadar cum am afirmat mai sus, Christobel Charteris duce o lupta invizibila din care iubirea va iesi invingatoare.
Finalul - asa cum de altfel sun obisnuita din scrierile lui Florence L. Barclay - este plin de emotii.
  Atunci Christobel relizeaza ca in fata acestui minunat sentiment numit iubire, diferenta de varsta nu are nici o importanta.
  Ceea ce este cu adevarat important este ca aici, langa tine se afla un suflet cald si iubitor care va fi al tau toata viata, alaturi de care vei trai cele mai dulci momente si care va fi acel umar care va reprezenta sustinerea ta in acele momente cand lacrimiile iti vor zgudui puterea.

  O viata fara iubire nu valoreaza nimic, este precum un ocean lipsit de apa, o planta fara pamant, un chip care resimte durerea fara insa a imbratisa puterea tamaduitoare si binecuvantata a lacrimilor.
O carte minunata cu o tema deosebita, incantatoare care merita citita.

Povara loialitatii. Adevarata iubire a lui Richard al III - lea

Exista iubiri care nu se uita niciodata, chiar daca indragostitilor nu le este dat sa ramana impreuna.

O astfel de dragoste a luat nastere si intre Anne Harrington si Richard, duce de Gloucester - fratele mai mic al regelui Edward.
Puterea pasiunii se naste in ei inca din adolescenta, cand Anne avea cincisprezece ani si Richard saptesprezece ani.
Insa destinul ii va desparti, insa nu inainte ca Anne sa ii fi daruit doi copii.
Anne este casatorita de tutorele ei cu fiul lui, mai mic decat ea cu opt ani si Richard se casatoreste cu Anne Neville - o mostenitoare foarte bogata.
Dupa moartea fratelui sau, Richard este incoronat rege, iar peste cativa ani cand sotia si fiul care il avea cu aceasta decedeaza, se reintoarce la prima lui dragoste Anne Harrington.
Insa destinul ii va desparti din nou fiindca Richard este omorat de adersarii sai, iar Henric Tudor ii va lua locul pe tron.
In aceste conditii Annei nu ii mai ramane decat sa se reintoarce langa tanarul sau sot si sa isi accepte propriul destin alaturi de copii ei vitregi conceputi de acesta cu o servitoare.
Totusi ea se consola cu gandul ca copii ei cu Richard - John si Katherine - erau teferi si la un moment dat se va reuni cu ei. Tatal lor avusese inspiratia de ai ascunde odata cu izbucnirea razboiului.
Amintirea adevaratei sale iubiri va danui in sufletul ei pana va parasi aceasta lume.
Nu putea crede ca o viata traita doar pe jumatate era pierduta pentru totdeauna.
Richard trebuia sa fie pe undeva.
Poate cu Anne Neville si cu Edward fiul lor sau poate intr-un loc pe care ea nu l-ar putea intelege vreodata sau poate ca inca era aici cu ea.

Fiindca nu-i asa? Adevarata dragoste nu se uita niciodata, ea ramane scrisa in suflet si in stele, vapaia ei arzand de-a pururi in puterea amintirii si a sperantei ca intr-o zi si intr-o alta lume iti vei putea regasi sufletul pereche.

A treia regina. Jane Seymore si Henric al VIII - lea

Despre viata lui Henric al VIII - lea s-au scris multe, el ramanand in istorie ca regele cu sase sotii din care doua a decapitat.
Daca a fost un rege mai rau decat altii este greu de afirmat.
Nu pot avea o parere definitiva - pozitiva sai negativa - fiindca toate aceste fapte s-au petrecut in jurul anului 1530.
Consider ca dorinta lui Henric al VIII- lea de a avea un mostenitor baiat si a asigura astfel continuitate dinastiei Tudorilor, l-a facut sa devina un rege dur, insesibil si sa comita multe acte de cruzime fata de sotiile sale.
Despre decapitarea Annei Boleyn ( ea fiind a doua sotie a temutului rege si cea mai cunoscuta in istorie datoita destinului sau tragic ) s-au scris extrem de multe si nu este nevoie sa insist pe marginea acetui subiect.
In alta ordine de idei acest roman vorbeste despre viata lui Jane Seymour de la o simpla domnisoara de companie a Catherinei de Aragon ( prima sotie a lui Henric ) si apoi a Annei Boleyn, la a deveni a treia sotie a regelui Angliei si ai darui acestuia mult doritul mostenitor, sacrificandu-si totodata viata pe altarul nasterii.
Jane Seymour este descrisa ca fiind o fire pasnica, blanda, credincioasa si miloasa, nu foarte inzestrata fizic, dar cu un suflet plin de gingasie.
O roman istoric, dar totodata un roman plin de romantism.
Nu sunt uitate de autoare nici emotiile primei iubiri ale lui Jane Seymour fata de Will - ramasa platonica, apoi daruirea ei fata de un oarecare Galyon - un mester zidar.
 Nu stiu cat adevar sunt in acete fapte, fiindca istoria nu face nici o referire la o relatie intre Jane si Galyon, deci mi se pare o nota fictiva adusa carti, cu scopul de a infrumuseta un pic istoria.
Oricum ar fi cartile din colectia " Iubiri si destine " de la editura Alma  raman deosebite, captivante si merita sa le ai in biblioteca.
As putea spune ca intr-o oarecare masura se aseamana cu colectia " Femei celebre " tiparite de editura Intim in anul 1990.

Copilul salbatic de Mary Jo Putney

Copilul salbatic de Mary Jo Putney .....o carte absolul incantatoare, care m-a captivat de la prima pana la ultima pagina.

Intr-un fel ii inteleg decizia lui Mariel de a nu mai vorbi, dar nu pot intelege de ce i-a lasat pe ceilalti sa intelegeaga ca ar fi nebuna!
A preferat sa traiasca intr-o lume doar a ei, inconjurandu-se de animale si de gradini. Lumea lui Mariel - o lume in care graiul nu conteaza, o lume in care ea isi manifesta dragostea neconditionata pentru gradinarit si animale, nu este inteleasa de cei din jurul ei. ,
Doar Dominic este cel ce intelege lumea ei si reuseste oarecum sa o sparga si sa o determine sa vorbeasca.
Puterea dragostei si mai ales speranta ar fi mesajul acestei carti.
Daca nu ar fi fost Dominic, poate ca Mariel nu ar fi avut curajul de a iesi din coconul ei si a demonstra tuturor ca ea nu este o nebuna, ci o femei stapana pe situatie.
Drama lui Mariel, este drama unui copil ce a fost martor masacrarii parintilor de la varsta de 5 ani. Traieste in captivitate 2 ani fiind apoi salvata de unchii ei.
Alege sa nu mai vorbeasca de la 5 ani si isi creiaza o lume a ei in care se simte apropiata de animale, gradinasi Kamal - indianul care o salveaza din masacru. Apoi apare Dominic si totul se schimba........lumea ei devine din imaginara in reala si amintirile revin. Astfel aflam ca uciderea parintilor ei este pusa la cale de fratele tatalui ei in dorinta acestuia de a ramane cu toata averea.
Ar mai fi de mentionat si schimbarea de roluri , intre Kyle si Domenic - ei fiind doi gemeni identici.
Daca la inceput Kyle mi se pare o fire mult prea autoritara, pe parcurs devine un personaj plin de dragoste, compasiune si iertare.
Este de apreciat iubirea lui Kyle pentru Constance, calatoria in Spania pentru ca aleasa inimii lui sa isi gaseasca linistea pe pamantul stramosesc, casatoria acestuia cu ea cand aceasta se afla pe patul de moarte si inmormantoarea acesteia sub portocali pentru ca in viata mereu o alinta " portocala mea".
Spre sfarsitul cartii multe secrete ies la iveala.....Aflam asrfel ca Kamal este un print indian care renunta la tron pentru a fi alaturi de Mariel, simtindu-se oarecum vinovat ca a participal la masacrarea parintilor ei si dorind sa isi purifice sufletul impovarat.......Aceste sentimente ii imbratiseaza atunci cand o prinde pe copila Mariel in varsta de 5 ani de l a fereastra in flacari.
Ultimile file din " Copilul sabatic " sunt pline de fericire pentru personajele principale. Dominic si Mariel se casatoresc, Kyle alege sa viziteze meleaguri noi si unchiul cel rau moare cazand in haul din vechiul castel.
In concluzie pot spune ca " Copilul salbatic " este un roman plin de romantism, mister, dramatism, descrieri minunate si nu in ultimul rand o carte pentru cei sentimentali, cei ce iubesc aventura si cei care inteleg cu adevarat vraja iubirii si a sperantei.

Poveste de dragoste de Florence L. Barclay

Tocmai am terminat ultimele file din superbul roman al lui

Florence L. Barclay - " Poveste de dragoste " și așa cum mă așteptam de altfel am fost plăcut surprinsa.
La fel ca în " Mataniile " și acesta carte este plină de o sensibilitate aparte, emoționantă și de neuitat.
Este o poveste de dragoste altfel....o poveste a spiritului, a credinței, a mântuirii, a încrederii și nu în ultimul rând a ajutorului și sacrificiului.
Povestea dintre Dick Cameron și Hellen Horriot poate fi descrisă ca cea dintre o mamă și fiul ei.
Ea este o văduvă bogată trecută de șaizeci de ani, bolnavă de inimă, el un tânăr și ambițios doctor de țară de douăzeci și opt de ani.
Printr-o conjunctura a destinului aceste două suflete se întâlnesc și ajung într-un final să se căsătorească.
Deși la început tânărul Dick este motivat doar ambiție și banii " micuței doamnei albe " ( cum este adesea pomenită doamna Harriet în carte ), treptat el ajunge să îndrăgească acest suflet bun, iubitor și vede în ea o mamă devotată.
Firava doamnă îl consideră pe Dick un fiu - o amintire a propriului ei copil mort la naștere și își dorește să îi asigure viitorul acestuia, pentru ca toate visele lui să devină realitate.
Multe pasaje din carte sunt pline de duioșie, mai ales acela când blândă doamnă își povestește trista viață, nefericirea în cele două căsnicii, moartea unicului său copil, iar apoi cum își încheie fiecare seară cu câte un psalm demonstrând ca nu și-a pierdut credința deși viața ia oferit nenumărate încercări.
Să nu uităm că îl iartă pe Dick atunci când află că el verificare condițiile testamentului rămas de la răposatul ei soț și înțelege că la vârsta ei nu mai se poate iluziona cu iubirea.
Capitolul când Dick îngenunchiat ii cere iertare este încărcat de sentimentalism și ne creionează încă o data ceea ce de altfel aflasem pe tot parcursul cărții: imensa bunătate a micuței doamne și dorința acesteia de a ajuta sufletele dragi chiar cu riscul de a suferi ea.
Romanul se încheie extrem de trist: micuța doamnă moare, iar abia atunci Dick realizează ceea ce a pierdut și cât a contat prezenta ei în viata lui.
Știa ca acum pierduse acea inima generoasă.
Mica lui doamnă albă își desfășurase aripile argintii și plecase pentru totdeauna din aceasta lume spre veșnicia fericirii.
Tema cărții este extrem de importantă - aceea de a știi să prețuim adevărata. valoare a unei persoane atunci când încă o mai avem lângă noi, fiindcă de multe ajunge sa fie cu mult prea târziu pentru regrete și ele nu pot schimba ceea ce a fost deja făcut.

Tess D' Urberville de Thomas Hardy

Zilele trecute am simtit nevoia sa recitesc minunatul roman al lui
Thomas Hardy - " Tess D' Urberville ''. Ca si in urma cu paisprezece ani , cand am citit prima data acesta carte , am simtit o mila nesfarsita pentru Tess si sfarsitul ei mult prea dur dupa parerea mea.
Toate ecranizarile facute dupa acest foman , nu se compara cu cartea in sine. Filmul nu poa

te surpinde toate trairile petsonajelor si multe pasaje din roman nu sunt surpinse.
Revenind la subiectul romanului , inca de la primele pagini Thomas Hardly ne face cunostinta cu Tess - o tanara si frumoasa tarancuta.
Poate destinul lui Tess ar fi fost cu totul altul , daca nu s-ar fi aflat ca sunt urmasii unei vechi familii si trimisa apoi sa fie sluga la o asa zisa ruda a lor ( de fapt nu era ruda , isi cumparasera numele acesta ).
Acolo naiva Tess va fi sedusa de '' varul '' ei Alec D' Urberville si va ramane insarcinata cu acesta.
Tess se va intoarce in saracacioasa casa parinteasca alaturi de familia ei numeroasa si va alebd sa isi creasca singura copi.ul , nespunandu-i nimic lui Alec despre existenta acestuia si refuzand orice ajutor din partea lui.
Copilul va muri nebotezat.......este de un sentimentalism desavarsit scena in care Tess alaturi de fratii si surorile ei incearca sa isi boteze ea singura copilul aflat pe moarte.
Intr-o epoca in care cinstea unei femei era la mare pret , Tess este mandra. Ar fi putut sa il faca pe Alec sa o ia de sotie , dar ea reguza sa faca astfel de jocuri si merge inainte cu capul sus.
Poate locul ei ar fi fost in zilele noastre , nu in acele vremuri creionate cu atata maiestrue de Thomas Hardly.
Treptat Tess realizeaza ca nu mai este loc pentru ea in casa saracacioasa a familiei sale si se angajeaza ca laptareasa la o ferma. Acolo il va cunoaste pe Angel Clare - fiul unui preot - si se indragostests ndbuneste ce el. Desi la inceput ii refuza cererea in casatorie gandindu-se la trecutul ei , intr-un final va deveni sotia lui. In noaptea nuntii , omitand sfaturile mamei sale care ii spusese ca trecutul este trecut si nu are sens sa il dezgroape, Tess ii va marturisi sotului totul , dorindu-si sa fie sincera cu barbatul iubit.

Dar faptele vor demonstra ca dragostea lui Angel nu era la fel de puternica ca a lui Tess. El se indragostise doar de un chip frumos si nu de persoana in sine. Asadar alege sa o paraseasca.
Singura si deznadajduita , Tess se va angaja pe o plantatie de cartofi , lucrand in conditii inumane.
O noua intalnire cu Alec , o va face pe Tess sa traiasca impreuna cu acesta.
Dupa un timp , Angel se reintoarce la Tess , iar aceasta dandu-si seama ca nu poate fi cu barbatul iubit decat odata cu moartea lui Alec , il ucide pe acesta si fuge cu Angel.
Doar ca zilele fericite alaturi de Angel vor apune si vinovata Tess va plati pentru crima savarsita din iubire.
Tinand cont de ultima dorinta a raposatei sotii , Angel sevva casatori cu sora acesteia Liza-Lu.
Drama lui Tess este drama intai a unei fetite naive , iar mai apoina unei femei indragostite,
Tess sacrifica totul pentru Angel , iar in final nemaiavand ce sacrifica isi sacrifica propria viata.
Romanul lui Thomas Hardly este o carte superba , dar trista , cu multe accente dramatice.
Nu este o carte care poate fi citita in orice moment si nu o recomand in clipele de melancolie.
Un roman pe cat de simplu , pe atat de impresionant !
Este destinul lui Tess - o femeie blanda , buna , inteligenta si indragostita !
Daca Angel ar fi iubit-o cu adevarat , ar fi iertat-o atunci cand ea si-a povestit viata , la fel cum si ea il iertase pe el cand a esta ii spusese despre aventura lui de doua zile cu o femeie. Dar.....cum de altfel a demonstrat si Thomas Hardly barbatii iubesc mai putin si iarta mai greu !

Leaganul pisicii de Maurice Baring.

Unele carti iti raman in suflet chiar si dupa ce inchei ultima lor fila ; o astfel de carte este "

Leaganul pisicii " de Maurice Baring.
Povestea se invarte in jurul lui Blanche Clifort ( de la nastere pana la moartea ei ) , a relatiilor ei sentimentale , a dezamagitilor , renuntarii si a geloziei.
Blanche este descrisa pe tot parcursul romanului ca o femeie de o neasemuita frumusete , invidiata de femei , dar iubita de barbati.
Insa destinul ei nu este unul fericit.
Docila din fire si cu un respect de tatal ei , Blache va renunta la prima ei dragoste si se va casatori cu printul Guido Roccapalumba. Cu toate ca traia in bogatii , ea nu isi iubea sotul si drept urmare va avea o casnicie nefericita. La toata aceasta drama conjugala , un rol semnificativ il va avea si mama soacra care va fi o a terta persoana inclusa intre cei doi si de a carei pareri nu se va putea lipsi Guido.
Faptele lui Guido ne vor demonstra ca acesta suferea de nebunie. Pentru a nu o pierde pe Blanche , el se preface invalid timp de 14 ani , oblugand-o practic pe aceasta sa ii fie alaturi in acest lung si nefericit mariaj.
Intalnirea lui Blanche cu Bernard Lacy va culmina si cu despartirea acesteia de sotul ei.
Ramasa libera ea va decide sa se ocupe de educatia verisoarei sale Rose Mary.
Peste cinci ani se reintalneste cu Bernard Lacy si accepta sa devina sotia acestuia. Diferenta de ani nu conta pentru ea , stia ca ea avea 43 , iar el 28.................dar il iubea la fel ca in prima zi , spera ca si el ...............insa faptele vor demonstra ca Bernard iubea doar o iluzie , nu pe ea.
In sufletul ei , Blache era constienta ca Bernard era indragostit de Rose Mary ( casatorita cu cel mai bun prieten al lui Bernard si mama a trei copii ) si nu o mira acest fapt , dar credea ca in comparatie cu Rose , ea jucase un rol important in viata lui , ca insemna mai mult pentru el si nimic nu poate schimba asta.
O scrisoare ii va inlatura cu cruzime valul de pe ochi.
Dupa zece ani de casnicie cu Bernard , Blance in sfarsit intelege ca in viata fiecarui barbat exista o singura femeie , numai una , care conteaza cu adevarat , deosebindu-se de toate celelalte si ca aceea femeie in viata lui era Rose Mary.
Blanche realizeaza acum ca ea nu fusese nici o clipa fiinta care sa ocupe cel mai important loc in viata lui Bernard ( desi el poate a crezut vreodata acest lucru ) si ca insemna doar un accidenta in viata lui.
Simtea in jurul ei un gol imens , un pustiu arid , fara margini , o singuratate nesfarsita si toata aceasta suferinta ii grabi sfarsitul.
La scurt timp muri si Walter - sotul lui Rose Mary.
Bernard si Rose Mary se casatoresc .......... Sa spunem ca macar ei au parte de un happy end ?!....
Morala acestei carti ar putea fi aceea ca iubirea este prea puternica pentru a fi invinsa de muritori , oricat de meritosi ar fi ei .
'' Leaganul pisicii " de Maurice Baring este un roman incantator care merita citit.

Jertfa iubirii de Jojo Moyer

Tocmai am terminat " Jertfa iubirii" de Jojo Moyer si nu am putut rezista tentatiei de a scrie cate ceva despre aceasta carte.
Povestea m-a captivat inca de la primele pagini, atunci cand am ajuns sa o cunosc pe Sophia, pe sora ei Helen si fratele Aurelian. Sophia - o fiinta plapanda, dar cu un caracter puternic, care are darul de a-i imbarbata pe cei din jur si reuseste sa isi ascunda propriile ei temeri.

Asadar, in prima parte a romanului cunoastem povestea Sophiei, sotia pictorului Edouard Lefevre si traiul intr-o Franta a anului 1916, o Franta macinata de razboi, foamete si multa durere. El pleaca la razboi lasandu-i o amintire nepretuita Sophiei: portretul ei, intitulat Fata pecare ai lasat-o in urma.

Spre deosebire de sora ei, Sophia nu isi pierde speranta si in ultimul moment risca totul pentru a-si revedea sotul ajuns intr-un lagar.
Accepta o legatura cu comandantul Friedrich Hencken in schimbul eliberarii sotului ei din lagar. Doar ca Friedrich realizeaza ca ea nu il iubeste si o alunga.
Prima parte se incheie astfel foarte laconic in momentul in care Sophia este urcata intr-un camion la ordinul lui Friedrich, disperarea de pe chipul Helenei si credinta aproape oarba a Sophiei ca va fi dusa la sotul ei. Sa fie oare asa?

In a doua parte ajungem in anu 2006 si descoperim povestea lui Liv, o tanara de 30 de ani, vaduva de 4 ani, care se chinuie sa puna bazele unei relatii cu Paul, dar la fiecare pas isi reaminteste de David - sotul decedat. La un moment dat chiar devina enervanta obsesia ei pentru David, aproape fiecare capitol are un pasaj referitor la acesta.
Am impresia ca toata lupta pentru a ramane in posesia tabloului este aceea ca ii amintea de David. Taboul reprezentand-o pe Sophie, fusese cumparat de David in lua lor de miere, si de fiecare data cand il priveste isi aminteste de zilele lor fericite de odinioara.

Tabloul Sophiei creaza o adevarata dezbinare in randul tuturor.
Comandantul german este obsedat de tablou, si prin intermediul lui de Sophia. Faptul ca ea nu ii raspunde la sentmente il infurie, dar el nu este un om rau si se va dovedi acest lucru spre finalul romanului. Pana la urma speranta Sophiei se va fovedi indreptatita si comandantul isi va respecta partea de intelegere si cei doi soti se vor reuni.
In schimb obsesia lui Liv pentru tablou este de alta natura. Ea nu este obsedata de tablou, ci de amintirea lui David. Tabloul e legat de Davod, de luna lor de miere si nu,nu poate renunta la el.
Liv si Sophia se aseamana prin simplu fapt ca sunt doua luptatoare, sacrifica tot si nu isi pierd niciodata speranta.

Sophia sacrifica tot in numele iubirii, chiar si demnitatea; iar un secolmai tarziu Liv va sacrifica totul pentru un tablou care ii amintea de David!
Mesajul carti ar fi ca oricat de grea ar fi viata, nu trebuie niciodata sa ne pierdem speranta.

Jertfa iubirii - un roman absolut minunat, plin de sentiment, devotament, sacrificiu, speranta, ambitie, putere si nu in ultimul rand o pagina de istorie.

Therese Desqueyroux de Francois Mauriac

Cand am inceput "Therese Desqueyroux " de Francois Mauriac nu aveam mari asteptari de la ea , dar pe masura ce avansam in poveste am realizat ca este o adevarata bijuterie.
Valoarea unei carti nu sta inscrisa in numarul de pagini si asta o demonstreaza " Therese Desqeyroux " care are doar 136.

Povestea Theresei incepe cand ea este achitata la procesul intentat de sotul ei - Bernard - pentru otravirea lui. Paradoxal acesta ii va lua apararea pentru a evita scandalul !

Dar , odata intoarsa in caminul conjugal , Theresa va fi constransa de Bernard sa ramana inchisa in dormitor. Simtindu-se singura, parasita de toti , despartita de fiica Maria ; Theresa va alege sa supravietuiasca doar cu vin si tigari , eliminand total mancarea.

Treptat , va deveni o umbra a femeii care fusese odata si aparitia ei la un dineu ii va soca atat pe invitati , cat si pe Bernard.
Theresa incepe sa realizeze ca sotul ei se poarta cu ea ca pe vreme anchetei , cand era aliatul ei si voia s-o salveze cu orice pret. Bernand tinea ca ea sa se intremeze si era dispus sa faca orice pentru asta.
Therese si Betnard s-au inteles sa nu divorteze si nici sa se desparta oficial ; vor nascoci o explicatie pentru opinia publica , pretextand bunaoara ca sanatatea ei subreda o silea sa schimbe aerul !
Cei doi soti se mirau ca relatiile lor , altadata atat de incordate , devenisera normale.
Therese se gandea ca ajungi sa suporti prezenta oricarui om din moment ce esti sigur ca il poti parasi.
Acum Bernard tinea sa afle nu numai ce greutate are sotia lui , dar si ce gandeste , iar ea vorbea cu el mai deschis decat oricand.
In clipa despartirii , Bernard simtea cum fara voia lui il cuprinde tristetea , ceea ce n-ar fi recunoscut nici in ruptul capului , caci nimeni nu-i starnise vreodata un asemenea sentiment.

Theresa intelegea ca intre ea si Bernard distanta sporea la nesfarsit , dar ar fi fost de ajuns ca el sa rosteasca doar atat '' te iert , vino acasa '' , ca ea sa se ridice numaidecat si sa-l urmeze , de dragul Mariei - micuta copila nevinovata a celor doi.
In concluzie pot spune ca Theresa si Bernard sunt doua caractere total opuse , care nu ar fi trebuit niciodata sa se casatoreasca.
Pe de o parte ea este mandra de inteligenta si intelepciunea cu care se crede inzestrata , in timp ce el , departe de a incerca sa o inteleaga , foloseste o strategie elabirata pentru a-i infrange dorinta.

Romanul lui Francois Mauriac - " Therese Desqueyroux " este o carte psihologica destul de interesanta , care te face sa meditezi asupra vietii , a relatiilor conjugale si asupra unor greseli pe care , manat de nestinta le poti face la un moment dat in viata , iar apoi ajungi sa le regreti.

Povestea lui Lucy Gaul de William Trevor

Trebuie sa recunosc ca " Povestea lui Lucy Gaul " este prima carte de William Trevor pe care o citesc. Ajunsa la ultima fila, am continuat sa meditez asupra cartii.

Cu siguranta aceasta nu va fi singura carte de William Trevor pe care o voi citi. Deja am intrat in posesia altor doua carti semnate de acest autor ( " Calatoria Feliciei " si " Tacerea din 
gradina " ) si urmeaza sa le citesc in viitorul apropiat.

'' Povestea lui Lucy Gaul " este mai mult decat o poveste! De fapt este un destin frant, o viata irosita din cauza unor decizii luate la un moment dat in viata!
Viata Luciei ar fi putut fi altfel.
Lucy ar fi putut creste alaturi de parinti, s-ar fi putut casatori, ar fi putut avea copiu, dar - fiindca exista yn dar - destinul ei este unul trist, unul asupra caruia ramane acea profunda stare de melancolie in care te intrebi de ce?
Actiunea incepe in anul 1921 la Lahardane. Facem cunostinta cu Lucy - o fetita de opt anisori, mama ei Heloise, tatal ei - un fost capitan si cele doua ajutoare : Bridget - bucatareasa si Henry - sotul ei si omul bun la toate.
Atunci cans capitanul Gaul va impusca un tanar de la fereastra casei, familia nu se mai simte dorita un zona si decide sa isi continue viata in alta parte.
Lucy este de cu totul alta parere. Ea nu vrea sa plece din caminul iubit, sa se desparte de locurile dragi, de catelul vagabond care devenise tovarasul ei in plimbarile zilnice. Asadar, o idee neimpartasita incolteste in mintea ei si decide sa o puna in aplicare.
Ea fuge de acasa.


Parintii o vor astepta un timp, apii crezand-o moarta isi vor continua drumul planuit, dar fara ea.
Dar Lucy nu era nici moarta, nici nu se sinucisese. Ea va fi gasita intr-o casa abandonata de Henry si apou crescuta de el si sotia lyi Bridget.
Aceasta fuga a Luciei are ca rezultat si un schiopatat ce o va urmari toata viata.


Anii trec si Lucy traieste intr-o izolare totala, prietenii ei doar Henry si Bridget si lumea cartilor.
Dar Lucy nu isi pierde speranta si stie in subconstientul sau ca aceasta este tot ce ii ramane. Da, ea spera intr-o reibtalnire cu parintii si dobandirea iertarii lor, Acest crez o va desparti de singura iubire - tanarul profesor Ralph. Acesta o ceruse in casatorie, dar ea ii va refuza cererea.
Peste ani tatalse va reintoarce la Lahardane si o va descoperi pe Lucy. Dupa un timp acesta moare, dar moare fericit deoarece isi gasise copilul crezut mort.
Finalyl romanului este unul deprimant......Vedem o Lucy batrana, singura, inconjurata de multe carti si amintiri.
Trebuie sa recunosc ca am sperat pana la final sa se intample ceva in bine cu Lucy, sa aiba o existenta mai vesela si de ce nu sa se reintalneasca cu Ralph. Dar Ralp, refuzat de atatea ori de Lucy pana la urma se va casatori cu altcineva.


'' Povestea lui Lucy Gaul " de William Trevor nu este o carte vesela, este exact la pilul opus..........este melancolica, trista si lista de substantive se piate pierde la infinit!
William Trevor oune mult accent pe trairile Luciei. Ea se simte singura, dar nu face nimic sa schimbe acest fapt.......Lucy isi refuza drefuza dreptul la fericire, refuza dreptul de a iubi si de a fi iubita!
Mesajul cartii este unul de luat aminte!
Orice decizie iti poate influenta prezentul si odata cu el viitorul!
Lucy alege fuga si viitorul ii va aduce singuratate!
Cum am spus si nai sus, " Pivestea lyi Lucy Gaul " este o carte care odata terminata te face sa iti doresti un akt final, unul mai fericit sau macar o nita de optimism.


Dar nu......nimic.......sentimente apuse, amintiri si un destin frant. Aceasta este povestea ei.......pivestea lui Lycy Gaul.
Recomand acest roman din toata inima cu atentionarea de a nu fi citit in clipele in care tristetea te copleseste fiindca nu va face decat sa le accentueze mai tare.

O viata de Guy de Maupassant.

O viata " de Guy de Maupassant.
Romanul, publicat in anul 1883 o are in centrul actiunii pe Jenna - o tanara de 17 ani, care se intoarce la casa parinteasca ( castelul de la Ruples ) , dupa ce si-a petrecut aproape toata copilaria la o manastire.

Nestiutoare din multe puncte de vedere, frumoasa naiva Jenna se va indragosti de primul venit, care se intampla sa fie Julien, viconte dr Lamare , un tanar foarte atragator.
Dupa trei luni cei doi se casatoresc.
Jenna va constata cu surpindere ca barbatul atragator, bun a carei sotie devenise, se va schimba intr-un zgarcit, rautacios si neingrijit.
Foarte curand Jenna va ajunge sa fie inselata de Julien cu Rosalia - slujnica ei.
Suferinta Jennei va fi de un dramatism ravasitor, mai ales atunci cand descopera ca cei doi vor deveni parinti unui baietel.
Guy de Maupassantbse dovedeste un fin cunoscatorval psihicului uman si descrie cu lux de amanunte drama traita de Janna, durere intensa din sufletul ei.
Rosalia este alungata din viata lor si prin bunavointa parintilor Jennei - oameni deosebit de buni si iertatori, ea va primi o mosie si un sot! Daca ar fi fost dupa Julien, Rosalia ar fi fost gonita fara un ban si impreuna cu copilul lor.
Jenna gaseste puterea sa-i ierte infidelitatea lui Julien si sa earga mai departe sperand intr-o schimbare in bine a acestuia.
Cum acest lucru nu se intampla si el isi gaseste o noua aanta, Jenna isi va canaliza toata energia si dragostea adupra lui Pierre Simo Paul - fiul lor.
Sfarsitul lui Julien este tragic.El va sfarsi omorat impreuna cu amanta de sotul acesteia incornorat!
Afland vestea mortii lui Julien, Jenna pierde sarcuna sibastfel va ajunge sa isi indrepte spre fiul ramas o dragoste sufocanta.
Din cauza rasfatului ei excesiv, Pierre Simon Paul va deveni un tanar rebel, care creaza multe datorii si isi obliga mama sa i leachite. Citeasa de pe dortbeste atunci cand el se va indragosti de o prosttuata, se casatoreste cu ea si devine tatal unei fetite.
Moartea mamei fetitei, il face pe Paul sa o trimita Jennei sa o creasca, promitand ca va veni si el alaturi de ele in scurt timp.
Astfel se termina acest roman deoseit de trst, dar altfel minunat. Cu promisiunea lui Paul ca se va reintoarce alaturi de mama, dupa 7 ani in care nu s-au vazut.
Oricum ar fi, Jenna isi regaseste zambetul privind ghemotocul acela dinbratele sale si stie de acum inainte nu se va simti niciodata singura.

Neplacerile cauzate de fiul ei o imbatranisera peste masura. Apoi moartea parintilor ei, Jenna era singura si deznadajduita.........toata agoniseala ei ajungea in mainile fiului risipitor, fiind nevoita sa isi vanda si castelul de la Peuples de care o legau atatea amintiri.
Doar venirea Rosaliei - fosta servitoare si amanta lui Julien - alaturi de ea, o va trezi oarecum la realitate si va intelege ca nu trebuie sa mai accepte mereu toate cerintele din scrisorilevfiului risipitor.
Cu ajutorul Rosaliei, Jenna devine o fiinta mai puternica.
In alta ordine de idei, Jenna si parintii ei, sunt personaje cu un suflet mare, pentru care banii nu vsloreaza nimic si savarsesc fapte de mare generozitate de fiecare data cand se iveste ocazia. In contrast cu ei se afla Julien si apoi fiul luia!
Romanul lui Guy de Maupassant il recomand din toata inima.
Mesajul acestei carti este acela de a nu iti pierde niciodata speranta si totodata se pune in balanta bunatatea cu rautatea, aparenta cu esenta si nu in ultimul rand puterea banilor de a influenta viata si personalitatea oamenilor.

Tag PhotoAdd LocationEdit

Floare intunecata de John Galsworthy

"

Floare intunecata " de John Galsworthy este un roman de dragoste, psihologic, extrem de emotionant, care se imbina in trei parti adaptate in trei anotimpuri: primavara, vara si toamna.
Eroul principal este Mark Lennan, iar autorul ne creioneaza intr-un mod cu totul aparte intrigile lui amoroase si cele trei mari deceptii sentimentale suferite de eroul nostru in diferite etape ale vietii.
Este o sonata psihologica, o oda adusa iubirii, pasiunii si cedarii varstelor omului.
Este cantecul renuntarii si in final al regasirii acelui nucleu candva disparut printre himere, care reprezinta firul destinului, fericirii si stabilitatii.
In prima parte a romanului - " Primavara " descoperim un tanar de nouasprezece ani indragostit de Anne Stormer, sotia profesorului sau, o femeie frumoasa de treizeci si sapte de ani. Dragostea lor a fost o iubire de o vara si apoi totul a fost uitarii de parca nici nu ar fi existat.
In partea a doua - " Toamna " trec opt ani peste evenimentele petrecute in prima parte, Mark Lennan este acum un tanar arhitect indragostit de Olivia o femeie casatorita de aceas varsta cu el.
Aceasta iubind din toata inima se hotaraste sa isi paraseasca barbatul si sa fuga in lume cu Mark.
Insa povestea lor se termina tragic fiindca sotul gelos vine pe urma lor si o innraca pe gingasa Olivia in apele involburate ale raului.
Atunci Mark realizeaza ca a pierdut-o pe Olivia pentru totdeauna.
Niciodata nu va mai vedea acei ochi luminosi pe care ii indragea.
Niciodata nu va mai saruta acele buze dulci.
Olivia zacea aruncata pe mal ca un nufar rupt.
Dar stia ca moartea nu ii va nimici frumusetea.
Ea dainuia in noapte, nu pe acel mal, nu in acea apa hidoasa si langa sotul ce o nimicise.
Traia in rau, in padurea fericirii lor, iar sufletul ei era acum una cu frumusetea alba si cu umbrele noptii, facand pentru totdeauna parte din tihna si din patima acelei nopti.
Sufletul Oliviei plutea deasupra acestor locuri, ascultand murmurul trestiilor si al padurii si contopindu-se cu visul cel fara de sfarsit, caci pasise dintre viata spre moarte, asa cum ar dori oricine sa paseasca, intr-o ora de fericire.
Ultima parteva romanului - " Toamna " ne creioneaza portretul aceluias Mark Lennan, ajuns acum la patruzeci si cinci de ani si casatorit cu frumoasa Sylvia - o veche cunostinta din adolescenta.
Ca orice barbat el trece prin criza varstei de mijloc si se indragosteste de Nell o dragalasa si naiva tanara de sapteaprezece ani - fiica fostului sau coleg de facultate.
Dar sa o paraseasca pe Sylvia pe care o iubea si care spusese cu atata generozitate ca il lasa liber sa fie fericit, ar fi fost o cruzime de neiertat.
Fiecare amintire a dragostei lor ii dainuia vie in suflet si nu putea sa suporte asadar propria lui fericire stiind ca este platita cu un asemenea pret.
Asadar realizeaza ca nu va fi in stare sa isi paraseasca acea sotie blanda si devotata care ii fusese alaturi de cinsprezece ani.
Asadar trecuse. Lunga lupta luase sfarsit. Tineretea cu tineretea, primavara cu primavara, vara cu vara, frunza ofilita cu frunza ofilita.
Intelege ca singura solutie este sa plece cu Sylvia cat mai departe de Nell.
Isi ia ramas bun de la Nell, de la tinerete si iubire, de la singurul leac pentru durere pe care o aduceau cu ele primavara si frumusetea, durerea pricinuita de dorul salbatic, pasional, inflacarat, ce nu se va stinge nicicand din inima lui.
Priveste spre trecut o ultima data .....
O nalucire, o scanteiere firava, palpaind undeva in zare, a tot ce a fost si ce ar fi putut fi.
Dar totul a trecut acum, alegerea este deja luata si lui nu ii mai ramane decat sa isi urmareasca amintirile. asa precum un calator urmareste o stea

Drogul dragostei de Guy De Maupassant

Fiindcă

Guy De Maupassant rămâne unul dintre autorii mei preferați, săptămâna aceasta am decis să lecturez - " Drogul Dragostei ".
Cum de altfel suntem obișnuiți și din celelalte scrieri ale sale și în aceasta, Guy De Maupassant pune accentul pe latura psihologica a personajelor sale, insistând mai puțin asupra acțiunii.
În acest minunat roman se tratează povestea de dragoste dintre frumoasa văduvă Michele de Burne și Andre Mariolle - un celibatar de treizeci și șapte de ani, fără profesie, dar foarte bogat.
El se îndrăgostește nebunește de ea, dar superba văduvă era născută doar pentru a fi slăvită, curtată, adorată și nu în ultimul rând de a triumfa în fața bărbaților prin frumusețe, grație, farmec și cochetărie.
Era delicată, orgolioasă, pretențioasă, trufașă, narcisistă și nu se simțea bine decât atunci când era adorată de bărbați și asta o făcea să devină îngâmfată și să se ridice în slava cerului precum tămâia.
El aștepta, spera mereu marea predare și definitivă a ființei pe care o adora și a cărui iubit era.
Dar ea considera mângâierile inutile, stânjenitoare, neplăcute.
Era insensibilă, vroia iubire dar nu oferea, iar oboseala pe care o simțea de fiecare dată trezea în ea plictisul.
Cele mai ușoare, cele mai neînsemnate dezmierdări păreau că o indispun și o irită.
El simțea aceste lucruri ca pe niște lovituri de cuțit și pleca rănit, sângerând continuu în singurătatea iubirii sale.
Într-un final el decide să plece la țară pentru a uita amintirea ei.
Acolo va avea o legătură cu o Elisabeth - tânara lui servitoare.
Dar deși fata îl iubea, el nu poate uita chipul superbei văduve, acel drog al dragostei ii revenea mereu în minte și deși nu vroia el era prins în pânza de păianjen a amintirilor.
Era conștient de faptul că fugise din fața durerii de a nu fi iubit așa cum iubea el, din fața crudei nepotriviri care se născuse intre ei, din fața sărutărilor inegale în tandrețe, din fața răului de nevidencat de care inima lui fusese crunt lovită și de care nu se va putea vindeca vreodată.
Însă apariția femeii iubite, îl va face să alerge din nou după ea, deși era conștient ca asta îi va aduce numai suferință.
Totuși el decide să o ia cu el pe tănara servitoare, făgăduindu-i sa o iubească și sa ii ofere tot ce are.
Fata acceptă, orbită poate de acel vis de fetiță născută în sărăcie.
Și cu toate acestea Andre era conștient ca deși ii plăcea mica lui iubita, continua să simtă lipsa celeilalte fiindcă pe aceea o adora cu adevărat.
Erau ghearele celei mai crunte disperări, a agoniei unei iubiri otrăvite, prea puternică pentru unul și mult prea slabă pentru celalalt.
Era un drog al dragostei care ne ducea de pe culmile fericirii în haosul deznădejdii.

Jenny de Erskine Caldwell

'' Jenny '' este prima carte de

Erskine Caldwell pe care o citesc si m-a surpins placut.
Am cumparat-o saptamana trecuta si inainte sa o incep ma gandeam ca nu poate fi cine stie ce de ea ! Dar povestea este una deosebita si te suprinde inca de la primele pagini.
Jenny Royster este personajul central al romanului , o femeie trecuta de prima tinerete , cu un trecut nu prea curat , dar devenita acum o femeie respectabila , care isi castiga existenta inchiriind cateva camere in locuinta ei.
Marimimia Jennei ne este cunoscuta inca de la primele pagini deoarece ea inchiriaza camerele tuturor oropsitilor de soarta si se lupta cu darzenie pentru ai pastra ca chiriasi in ciuda tuturor piedicilor.
La inceput facem cunostinta cu doi dintre chiriasii Jennei : Betty Woodruff ( o fosta profesoara libertina , care in urma unei deceptii sentimentale - logodnicul ei o Monty Biscor o paraseste si se casatoreste cu altcineva - alege sa devina prostituata ) si Veasey Goodville ( un pitic de circ neastamparat , care din cand in cand este amantul Jennei )
Pentru acesti doi chiriasi , Jenny se lupta precum o mama pentru copii ei !
Actiunea se complica cand soseste o noua chiriasa - Lawana Neleigh - o mulatra din comitatul Palmitto ,venita in Sallisaw pentru a-si gasi o slujba. Membrii comunitatii ii cer Jennei sa o dea afara , ea refuza si atunci Dade Womack - cel mai important om din oras - plateste doi oameni care ii vor incendia casa. Lawana va muri in incendiu.
Finalul aduce si o nota de optimism. Ramasa fara casa , Jenny se refugiaza la bunul sau prieten de peste 20 de ani - judecatorul Milo Rainey - care o va cere in casatorie si ii va promite totodata ca vinovatii pentru moartea Lawanei si incendierea casei vor fi pedepsiti.
'' Jenny '' de Erskine Caldwell este o carte de o sinceritate dureroasa despre comunitati americane , in care multe dintre valorile secolelor trecute continua sa persiste prin vointa unora si prin lipsa de curaj a altora.
Jenny - o femeie simpla , dar plina de curaj , care stie sa faca fata celor mai tensionate situatii , stie sa lupte pentru propriile drepturi si ale altora. Ea a gasit taria de caracter de a lupta pentru oamenii din jurul sau si eforturile sale nu au trecut neobservate.
Jenny este de apreciat pentru vointa ei si pentru faptul ca nu se lasa influentata de parerile celorlalti oameni.
Desi in tinerete ea a dus o viata foarte scandaloasa , acum a devenit o femeie respectabila care va duce o lupta surda impotriva judecatilor celor din jur , ramanand fidela principiului ca nimeni nu o poate obliga sa faca nimic impotriva vointei sale.
'' Eu sunt Jenny si Jenny ma cheama si nici toate legile din lume n-ar putea sa ma schimbe "
Cu siguranta " Jenny " este unul dintre cele mai apreciate romane ale lui Erskine Caldwell.

Cautatorii de scoici de Rosamunde Pilcher

Tocmai am terminat de citit cartea "'Cautatorii de scoici"' de Rosamunde Pilcher s

i voi continua cu "' Septembrie'' de aceeasi autoare. Romanele au legatura intre ele si in cele cateva pagini parcuse deja din '' Septembrie'' am realizat ca apar acelasi personaje, actiunea desfasurandu-se dupa 4 ani.
in paginile romanului "' Cautatorii de scoici'' am descoperit lupta pentru avere,iubiri neimplinite si haosul din al doilea razboi mondial. Este o carte absolut minunata care a fost si ecranizata in 1989 castigand un premiu Emmy.

Pacatul de Josephine Hart

" Pacatul " este al doilea roman de

Josephine Hart care il citesc cu mult drag.
Ca si in " Iubire otravita " si in " Pacatul " accentul cade asupra trairilor personajului principal, in cazul nostru Ruth.

Pagina cu pagina suntem indirect alaturi de Ruth si incercam sa ii intelegem acea latura plina de egoism care o are impotriva lui Elizabeth Ashridge.Aceasta dupa moartea parintilor ei intr-un cumplit accodent, a fost infiata la varsta de 1 an de parintii lui Ruth si astfel devine sora ei mai mare.

Inca din frageda pruncie Ruth este geloasa pe Elisabeth si odata cu inaintarea in varsta acest sentiment se va accentua.
Ruth isi va dori tot ce are Elisabeth si in final il va fura pana si pe Charles Harding - barbatul langa care ea isi gasise consolarea dupa moarte lui Hubert - sotul cel iubit.
Nici macar moartea prin inecare a lui Stephen si Willian ( copilul lui Elisabeth si al lui Ruth ) nu le va apropia pe cele doua surori.
Abia atunci in urma acestei duble tragedii, toata ura lui Ruth impotriva lui Elizabeth iese la suprafata.

O ura mocnita care va razbate cu toata forta in firava Elisabeth care va alege sa nu se apere impotriva avalansei de palme ale lui Ruth.
Fire pacifista Elisabeth alege sa treaca cu vederea rabufnirile lui Ruth dperand ca aceasta va intelege cat de mult greseste.
Dar dupa ce afla de relatia dintre Ruth si sotul ei Charles, Elisabeth intelege ca o ura precum cea care o simtea Ruth pentru ea nu se poate schimba niciodata in dragoste.
Va lua singura solutie care ii va putea oferi niste ani linistiti: il cedeaza pe Charles lui Ruth si ea pleaca singura in alta tara.
Avandu-l pe Charles doar pentru ea, stiind-o pe Elizabeth departe, Ruth simte ca ii lipseste ceva: prezenta lui Elizabeth de la care nu mai putea fura nimic acum.
Trec ani si Elizabeth moare de cancer, iar Ruth decide sa ramana alaturi de Charles desi nu il iubea, dar numai gandul ca el a apartinut odata lui Elizabeth o face sa continue aceasta relatie atat de bolnavicioasa pentru amundoi.

Un roman extrem de coplesitor, impresionant, care ne creioneaxa tot ce se gaseste in geografia noastra interioara.
Sunt atat de multe si diversificate pasaje ale inimii.
In suflet ne cautam bucuriile de-a lungul vietii, iar cine are norocul sa le gaseasca, curge lin, precum o apa linistita peste o piatra, pana in adancul luminos al fiintei sale.Inca din frageda pruncie Ruth este geloasa pe Elisabeth si odata cu inaintarea in varsta acest sentiment se va accentua.

Ruth isi va dori tot ce are Elisabeth si in final il va fura pana si pe Charles Harding - barbatul langa care ea isi gasise consolarea dupa moarte lui Hubert - sotul cel iubit.Nici macar moartea prin inecare a lui Stephen si Willian ( copilul lui Elisabeth si al lui Ruth ) nu le va apropia pe cele doua surori.Abia atunci in urma acestei duble tragedii, toata ura lui Ruth impotriva lui Elizabeth iese la suprafata.

Samburele vietii de Anka Kawalska

Povestea este pe cât de simpla pe atât de complicata.
Este vorba despre drama mai multor vieți.
Agata care își sacrifice șapte ani din viata rămânând lângă Boris un bărbat căsătorit.
Boris care nu poate renunța la Agata sau la soția Teresa și cei doi băieți ai lor - Gawel și Pawel.
Teresa- soția lui Boris de 17 ani și mama a doi copii, este conștientă de faptul ca oricâte amante ar avea sotul ei, el tot la ea se va întoarce.
Sabina - prietena Agate și cea care povestește, ascunde la rândul ei o drama - neintelegerea cu soțul ei Josef care nu își mai dorea alți copii inafara de Marek.
Cum afirma și Agata, fiecare avem un sâmbure al vieții, al iubirii, acel ceva care ne provoacă durere, dezamăgire, dar la care nu putem renunța și îl îmbrățișa an de an deși știm ca sâmburele ne otrăvește, ne face rău, ne chinuie și într-un final ne învelește în mantia morții!
Relația ei cu Boris este acel sâmbure, frumos la suprafață, dar găunos în interior.
Agata se declara fericita, dar în inima ei este zăvorata o mare durere: incapacitatea de a procrea un copil și stagnarea relației ei cu Boris la nimic mai mult decât câteva întâlniri fugitive și o luna petrecuta împreună în vacanta.
Boris o numea pe Agata " vacanta mare" și în felul lui o iubea.
Dar era egoist..... O împărțea cu familia lui, iar ea fără el se simțea singura și abandonata.
Ce poate face dragostea dintr-un om?
Un sâmbure și nimic mai mult.......
Când după șapte ani Boris decide sa divorțeze și sa fie doar al Agatei, aceasta nu simte fericire ci o mustrare a constiinței.
Nu se poate împaca cu situația, se gândește la copii Teresei și ai lui Boris, la acei copii pe care ea nu ii poate avea niciodată și niciodată nu va cunoaște senzația de a purta un suflet în pântec 9 luni.
Fiindcă știa ca viata fără Boris ar fi fost imposibila, Agata decide sa se arunce în fata tramvaiului tocmai pentru ca Boris sa se întoarce acolo unde ii era locul - lângă soție și copii.
Așadar dacă simțim pentru cineva mila din toată aceasta poveste este de Agata.
Este extrem de
trist sacrificiul ei din final, faptul de a petrece șapte ani lângă un bărbat căsătorit și sa nu speri nimic decât sa fi fericita când îți spune " te iubesc".
Pentru ce? De ce?
Sa îți sacrifici astfel frumusețea și viata?
Și pentru cine?
Pentru un Boris care nici măcar nu era un Făt Frumos și ar fi putut foarte bine sa îți fie tata!
Ce câștig a avut Agata din toți acești 7 ani?
Un sâmbure al vieții găunos, plin de lacrimi, durere, sacrificiu, decepții și da sa ii spunem și un pic de optimism când Boris își onora întâlnirile și o numea " vacanta mare".
Agata s-a mulțumit cu puțin. Putea avea orice bărbat, dar ea la ales pe Boris.
Un roman tulburător, dar care merita citit.