Povestea este extrem de simplista, fără mari așteptări, dar totodată plina de romantism ; cum suntem de altfel obișnuiți din genul acesta de cărți!
Ceea ce mi-a plăcut la aceasta carte este faptul ca este o poveste într-o poveste.Cine nu știe povestea Cenușăreasei?
Ei bine de la primele pagini ale acestui roman descoperim o Cenușăreasa în persoana frumoasei și delicatei Willow de Bedlington.
Pana la împlinirea vârstei de douăzeci de ani aceasta va avea un trai extrem de chinuit, fiind o sclava pentru mama vitrega și cei opt copii ai acesteia.
Ceea ce deranjează la roman este nu numai tratamentul dur la care este supusa Willow, ci mai ales felul extrem de delăsător al tatălui său căruia pur și simplu nu ii pasa cât suferea fiica sa, nu vedea sau nu vroia sa vadă!
În clipa în care devine soția lordului Bannor cel Îndrăzneț, Willow va întrevedea o scăpare din traiul infernal alături de familia sa.
Dar foarte curând descoperă că visele îi rămân la stadiu de vise și realitatea se arata a fi la fel de cruda sau poate chiar mai mult.
Paradisul ei se năruie în clipa în care ea face cunoștință cu cei doisprezece copii ai lordului, copii avuți cu cele doua soții răposate, și descoperă ca aceștia erau extrem de needucați și nu acceptau o noua mama în viata lor.
Lupta lui Willow cu copii cei năzdrăvăni este descrisa aproape pe tot parcursul cărții, unele pozne fiind extrem de amuzante, altele extrem de dramatice cu iz accentuat de exagerare.
Abia spre final lucrurile se liniștesc și avem parte de acel happy end devenit deja clișeu - iubire veșnică și un nou bebe pe drum.
Bineînțeles ca exista și câteva puncte cheie cu accent de intriga sau cel puțin o încercare de a fi.
Prima ar fi convingerea lui Willow ca soțul ei o inseala cu alte femei, când se fapt el doar crease în castelul sau un mic orfelinat în amintirea trecutului sau care îl mai bântuia și azi.
Practic el era un bastard, născut din doamna de consumație a satului, care respinsă de tatăl sau își va găsi sfârșitul în frigul iernii, dar apărând cu căldura trupului sau viata băiatului.
A doua intriga și ultima de altfel este descrisa tocmai la final când Willow este furata de fratele vitreg care era îndrăgostit nebunește de ea, o încercare de viol și abandonarea ei legata în zăpadă.
Din păcate aceasta situație mi s-a părut extrem de penibilă și trasă de par ( cum sa furi pe cineva dintr-un castel plin de copii, adulți, servitori? ) și consider că nici nu ar fi trebuit inclusa în carte.
Oricum romanul lasă mult de dorit, se dezbate mult pe aceas tema și exista veșnică idee că ne învârtim precum în ziua cartitei.
Dai o pagina, dai doua și aceaș idee, mai nimic nou și totuși acțiunea se lungește pe 283 de pagini fără a spune practic nimic.
Totuși are o bila alba în privința începutului!
Primele 40 de pagini mi-au plăcut extrem de mult.
Le-am parcurs cu drag și mi-am amintit de basmul Cenușăreasei.
După aceste pagini am tot sperat sa fie ceva, dar nu a fost nimic!
Pagini scrise aiurea cu singurul scop de a le umple.
Păcat de începutul atât de frumos cu iz de basm.
Totuși nu sunt deloc surprinsa....Bănuiesc ca în cărțile de calibrul acesteia se întâmplă destul de des
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu