Prima iubire de Ivan Sergheevici Turgheniev

Cu mult drag am încheiat ultimele rânduri din romanul lui Ivan Sergheevici Turgheniev - " Prima iubire ".
Scrisa cu o adevărată măiestrie, îmbină trei povesti de dragoste toate triste, nostalgice, pe care ți-ai dori sa le schimbi cursul, dar care totuși te intriga prin felul lor de a fi.

Prima poveste este despre o prințesa săraca, dar foarte frumoasa.
Aceasta avea mulți admiratori și ar fi putut sa se căsătorească cu oricine.
Însă, nu degeaba se spune ca iubirea este oarba, nu-i asa? Așadar Zinaida își dăruiește inima, rațiunea și nevinovăția unui bărbat căsătorit.
Acesta o părăsește, întorcându-se la familia lui și clasând-o pe frumoasa fata la stadiu de simpla aventura.
Prințesa, cu inima distrusa, înțelege ca a pierdut mult inclusiv admiratorii din trecut.
Totuși găsește un bărbat care o va lua de soție.
Însă destinul ei rămâne unul foarte trist fiindcă ea va muri la naștere.

A doua poveste parca mai trista decât prima este despre o frumoasa orfana - Susana care din cauza tatălui vitreg își pierde dreptul la fericire alături de bărbatul iubit.
Asa ca într-un final nemasuportand nefericirea alege sa îmbrățișeze moartea, crezând poate într-o fericire eterna!
Oricum cine ar putea spune ca a ucis-o......fie orgoliul rănit, fie melancolia situație fără ieșire, fie amintire primei iubiri - a varului ei Michael ( mort apoi în război) căruia i se dăruise cu bucurie.
Sau poate tocmai ideea " El nu a venit " gândindu-se la frumosul Fustov ( a doua iubire).
Sufletul ei își pusese ultimele speranțe în Fustov, îl iubise atât de pătimaș și nu a putut sa se împace deloc cu ideea ca, la primele cuvinte ale calomniatorului, pana și el Fustov ia întors spatele cu dispreț!

A treia poveste și ultima aduce în prin plan iubirea pierduta pentru totdeauna și încercarea fără succes de a o regăsi.
Parca aceasta mi s-a părut mai puțin deprimanta decât celelalte, fiindcă nu aduce în discuție tema cumplitei morti.
Și îndrăgostitul ajunge sa se împace cu situația, amintindu-și cu nostalgie și iubire chipul ființei dragi.
Regretele exista și în aceasta ultima poveste, dar nu sunt de asemenea amploare ca precedentele.
Oricum cea mai draguta mi s-a părut aceasta, primele doua sunt cu mult prea triste pentru gustul meu.

Acum stau și ma gândesc de ce Ivan Sergheevici Turgheniev a ales ca tema o prima iubire nefericita cu iz de moarte și melancolie?
Iubirea nu trebuie sa fie niciodată asa de nefericita și în nici un caz nu trebuie sa te omori din cauza ca ființă de lângă tine nu îți împărtășește sentimentele.

Asa ca nu am fost deloc incantata de primele doua povesti.
Zinaida mi s-a părut o ușuratica fără pic de minte care se arunca în bratele cui nu trebuie, iar Susanna o fata bătrâna neînțelesa, care neprimind iubire o alege pe aceea a morții.
Cea mai realista mi s-a părut Asia care respinsa fiind alege sa dispară, fără milogeali, plansete și veșnicul clișeu te rog ramai cu mine! Și culmea ironiei N.N. va ajunge sa alerge după Asia, căutând-o dar negăsind-o și realizând cu mult regret ca o iubea cu înflăcărate.
Cele doua eroine din poveștile precedente ( Zenobia și Susanna) mi se par extrem de melancolice, deloc stabile emoțional; aleg înjosirea, cerșesc iubirea, plâng, suferă, aleargă după bărbatul iubit.......într-un cuvânt multă, multă disperare în caracterul lor.

Oricum " Prima iubire " de Ivan Sergheevici Turgheniev rămâne un roman deosebit, care merita citit fiindcă ne amintește cu multa placere și nostalgie de fiorii primei iubiri pe care fiecare dintre noi am simțit-o la un moment dat.