Astăzi am terminat ultimele pagini din superbul roman "Leonie " de Elizabeth Adler.
Este a treia oara când recitesc aceasta carte și voi continua cu " Amelie " care este continuarea romanului de fata.
Oricum eu sunt de principiu ca, cărțile bune merita citite și recitite de câte ori îți dictează inima.
Am aplicat aceasta teorie și în " Sânge și zibelina ", " Doua orfeline ", " Dama cu camelii", " Doamna Bovary " și lista poate continua.
Revenind la romanul de fata a Elisabethei Adler - " Leonie ", acțiunea este pe cât de simplista la început, pe atât de complicata spre final.
Leonie Bahri este personajul central al cărții - o superba tanara din provincie, orfana de mama, care vine sa își încerce norocul la Paris.
După ce practica mai multe meserii ( vânzătoare de lenjerie, dansatoare la cabaret) ea se îndrăgostește de frumosul, seducătorul și bogatul Rupert von Hollendmark.
Părăsește cabaretul și devine iubita acestuia pentru o scurta perioada.....Ea spera la mai mult și este dezamăgită când el, pentru a nu își pierde moștenirea, o abandonează și se căsătorește cu aleasa dorita de familia lui.
Dar Leonie uita repede prima dragoste și se consolează in bratele lui Gilles - duce de Courmont.
Astfel dintr-o fata simpla, o Cenușăreasa a secolului trecut, ajunge o femeie eleganta, o femeie cu bani.
Insa Leonie dorea mai mult decât statutul de amanta. Dorea iubire, compasiune, tandrețe....
Partea proasta era ca Gilles avea soție și doi copii, iar pentru Leonie nu simțea decât obsesie, nu iubire și era hotărât sa nu accepte despărțirea de ea.
După doi ani ea se plictisește și își găsește un amant în persoana unui pictor, căruia ii cere sa ii facă și portretul nud.
Gilles afla și îl trimite departe pe Alain, astfel ca Leonie sa ii aparțină din nou numai lui.
A doua înșelătorie a lui Leonie va avea urmări mai grave: ea rămâne însărcinată , ascunde adevărul de Gilles.....dar unui astfel de om puternic nu ii poți ascunde nimic și nu degeaba se spunea ca el zâmbește doar atunci când câștiga!
Tocmai o întâmpina pe Leonie cu un zâmbet.
De ce?
Gilles tocmai ieșise învingător din aceasta lupta....Charles a fost asasinat din dorința lui.
Mai rămăsese doar fetita de găsit, dar Leonie prevăzătoare o ascunsese pe Amelie la moșia mamei lui Charles.
Leonie alege sa îl părăsească pe Gilles, deși știa ca odată făcând acest pas vă cădea în ruina, fiindcă el ii dăduse totul și putea la fel de bine sa-i ia totul înapoi și va rămâne fără nimic-nimic.
Dar Leonie prefera sa o ia de la zero, sa ajungă din nou de unde a pornit, decât sa fie amanta unui astfel de om- ucigaș, rece, arogant, obsedat și fără scrupule.
Gilles știa ca singura cheie era fetita. De îndată ce o va avea, Leonie se va întoarce la el. I-o va oferi pe fiica ei - vie - nu va fi nici un pericol, atâta timp cât Leonie va sta cu el.
Si chiar dacă i-ar lua o viata întreaga, o va găsi pe Amelie și atunci o va avea din nou pe Leonie lângă el.
Acest roman este relatarea unei asa zise iubiri obsesive, care nici nu iubește, dar nici nu lasă ca persoana de lângă tine sa fie fericita cu altcineva.
Obsesia lui Gilles pentru frumoasa Leonie îmi amintește cumva de Stephen din " Iubire otrăvită".
Oare greșește Leonie înșeland un om puternic ca Gilles?
Categoric da.
Dar sa nu uitam ca Leonie de multe ori acționează sub impulsul momentului, emoțiile punându-și de cele mai multe ori amprenta asupra caracterului sau.
Ea nu este o femeie puternica, este o femeie firava, emotiva, pasionala care tot ce dorea de la Gilles era ca acesta sa ii spună " te iubesc".
Și astfel ea ajunge sa caute acel " te iubesc" nedescoperit lângă Gilles, lângă alți bărbați.
Pot spune ca din acest punct de vedere se aseamănă cu Emma Bovary, cu singura deosebire ca Leonie îi spune lui Gilles ce simte, ce dorește, nu se ascunde.
Dar neprimind răspuns la dorințele ei și doar acel " am mai discutat despre asta, fi serioasa Leonie"..... ea cauta la Alain și Charles ceea ce nu găsise la el...Acele doua cuvinte simple, dar care ar fi însemnat enorm pentru ea: " te iubesc " și care poate ar fi putut sa le salveze relația și sa elimine aventurile ei.
Peste toate, " Leonie" de Elizabeth Adler rămâne un roman interesant, fermecător, captivant, pasional care merita parcurs fila cu fila.
Am iubit aceasta carte, e minunata
RăspundețiȘtergereDouă cărți fantastice!! Leonie și Amelie! Merită citite!! Mi-au plăcut enorm!!!
RăspundețiȘtergere