Marile familii de Maurice Druon

Încă de la primele pagini facem cunoștința cu membrii uneia dintre cele mai importante familii din perioada interbelica, cu secretele, dramele și lupta acestora pentru putere.

Aceasta lupta pentru supremație ii face sa uite ca practic fac parte din aceas familie și sa ducă un război continuu deoarece banul și puterea fac legea și valorile familiei nu mai au nici o importanta!
Multe idealuri cum ar fi sentimentele, dragostea, iertarea, adevărul se pierd undeva pe drum și tot ceea ce rămâne este minciuna, înșelătoria și de a demonstra ca tu ești cel mai bun și al tău este triumful și puterea.

În finalul romanului Noel Schoudler va demonstra ca el este cel triumfător, șeful nediscutabil al clanului, cel care reușește sa își învingă îndoielile, temerile, înfrângerile și sa calce peste cadavre fără nici o urma de remușcare.

Deși își înmormântează unicul fiu, care alege sinuciderea, ca ultima alternativa a ieșirii din impasul financiar, Noel trece peste durere, învinge dificultățile financiare și demonstrează celor care nu realizasera încă ca el - Noel Schoudler este cel mai autoputetnic, unic și indiscutabil șef al clanului.

Este descris ca uriașul familiei, dominându-i pe toți ceilalți prin statura sa masiva, impunătoare și figura teribila.
Caracterul puternic al lui Noel și insensibilitstea acestuia este creionata cu lux de amănunte.
Astfel nici moartea tatălui sau, nici boala incurabila a soției nu îl va face sa se prăbușească, ci va merge mai departe, doborându-și fratele vitreg și insusindu-și și averea acestuia.
Așadar Luciene Maublance rămas fără resurse financiare, dezamăgit ca nu a putut deveni tata, refuzând pana în ultima clipa a vieții tristul adevăr al impotentei, purtând pe chip deformarea suferita la naștere când a fost scos cu forcepsul, innebuneste și moare sărac la ospiciu.
În alta ordine de idei, " Marile familii " de Maurice Druon este un roman lipsit de sensibilitate, dureros de crunt, dar în acelaș timp rămâne un roman al ambiției, al luptei neobosite pentru succes, cu un stil inconfundabil.

Ceea ce impresionează la " Marile familii " de Maurice Druon este tocmai dialogul viu și evenimentele care se succed într-un ritm rapid intre personajele centrale.
Chiar dacă lipsește aceea magie adusa de puterea miraculoasă a iubirii, rămâne unul dintre cele mai plăcute romane ale literaturii contemporane.
Și fiindcă tot discutam despre iubire, în carte sunt prezente câteva povesti, dar multe sunt bazate pe interes, fără nici un fundament real al sentimentului.
Doar iubirea dintre Francois și Jacqueline este pura și demna, dar din păcate destul de trista.
Celelalte sunt doar praf în vând, niște comedii ale vieții searbăde și lipsite total de valoare!

" Marile familii " de Maurice Druon este așadar un roman cu adevărat deosebit, care merita parcurs cu mult drag.