Madeline Ferat de Emile Zola

Fiindcă sunt pur și simplu îndrăgostita de Emile Zola am decis sa continui tot cu un roman scris de acesta - "Madeline Ferat".
Nu consider ca aceasta carte sa fie la fel de cunoscuta ca Terese Raquin, dar nici aici Zola nu se dezminte rămânând un fin filozof și observator al personalității fiecărui personaj care răzbate de sub condeiul sau.

Asa cum reiese și din titlu, personajul central este Madeline Ferat, o frumoasa roșcată în vârstă de 20 de ani, orfana de părinți și crescuta la un pension.

Neștiind nimic de lume, se îndrăgostește de primul sosit - Jacques și trăiește cu acesta timp de un an.
Părăsită de el, îl cunoaște pe timidul Guillaume.
Având o copilărie foarte nefericita și izolata, batjocorit de copii, bătut, fără prieteni și numit bastard, cu un tata chimist împătimit al experimentelor chimice, veșnic închis în laboratorul din castel și crescut de o doica protestanta cu un mare fanatism religios, el este foarte fericit când o întâlnește pe Madeline și refuza cu îndârjire dorința acesteia de ai cunoaște trecutul.

Timp de cinci ani trăiesc într-o fericire desăvârșită devenind și părinții unei fetite - Lucia.
Dar totul se năruie într-o clipa atunci când trecutul ii prinde din urma.
Astfel frumoasa Madeline afla ca fostul ei amant era cel mai bun prieten al soțului.
De Jacques, Guillaume vorbea cu nostalgie ; era singurul lui prieten care îl apără în fata nedreptății colegilor.
De atunci liniștea celor cinci ani se năruie.

Moartea Luciei și căderea Madelinei în bratele fostului amant, va face conviețuirea celor doi soți dea dreptul imposibila.
Deznodământul este tragic și amintește oarecum de Terese Raquin.
Rămasă fără copil, plina de durere și cu multe mustrări de conștiință, neputându-l uita pe Jacques, Madeline se otrăvește în fata soțului!
Acesta din cauza socului innebuneste și este găsit de bătrâna Genevieve - cea care ii fusese doica - sărind peste trupul Madelinei ca un copil care se joaca de-a caprita.
Guillaume râdea ca un nebun, din ce în ce mai bucuros călcând în picioare cadavrul.

Este un roman tulburător, asemenea celorlaltor scrieri ale lui Zola.
Fila cu fila iei parte indirect la desfășurarea acțiunii și cea ce se întâmplă destul de des când este vorba de Zola, parca ți-ai dori un alt final, unul mai optimist care sa nu te pună astfel pe gânduri.
Acum ma gândesc la următorul roman pe care îl voi citi....
Sa fie tot Emile Zola?
As tinde sa rămân tot lui fidela, dar parca după doua romane citite unul după altul de el, având cam aceeași tema - nebunia și sinuciderea, as cauta ceva un pic mai optimism.