Mireasa prizoniera de Johanna Lindsey

Mireasa prizoniera de Johanna Lindsey........o carte dragutica, plina de neprevazut, mister,pe alocuri cu iz de aventura. 
Trebuie mentionat si ca mi s-a parut un pic cam ciudatica cartea si uneori actiunea este mult prea ireala pentru a putea fi crezuta. 
Parerea mea este ca autoarea are mult prea multa imaginatie..........dar avand in vedere ca este primul ei roman am sa fiu totusi indulgenta incomentarii.
Tocmai felul cum si-a insusit-o Phillip pe Cristina, rapind-o din hotel., iar apoi povestea tatalui lui Phillip care o lasa pe nevasta sa se reintoarca in Anglia cu cei doi baieti. Sa fim seriosi......ce arab isi lasa sotia si fii sa plece de langa el, doar pentru confortul acesteia? Tot tribul vorbea limba engleza? Biletul lui Rashid in ce limba a fost scris? Presupun ca inafara de Philip si tatal acestuia nu stia nimeni engleza, Cristina nu cunostea araba si cu toate acestea se intelegeacu ei?
Phillip mi s-a parut un nesuferit plin de el care considera ca totul i se cuvine. Nu pune pret pe Cristina, pe dorintele acesteia, o rapeste si o duce intribul in care el era stapan. Si modul in care i se adreseaza lasa total de dorit, parca vorbim de relatia dintre o sclava si un stapan. E deranjata si intrebare lui daca arata bine dupa nastere......asta nu e o intrebare care se puneunei persoane pe care o lasi insarcinata, o abandonezi si tereintorci la ea dupa aproape un an!
Pot spuneca Tommy mi s-a parut mai simpatic decat Phillip. O iubea pe Cristina, era pe punctul de a se casatori cu ea si a recunoaste copilul lui Philip. Daca reactioneaza gresit o face doar din gelozie si prea multa dragoste.
Din pacate nu prea m-a impresionat aceasta carte sinuammulte cuvinte de lauda la adresa ei.
Este ok pana la un puct, apoi devine usor enevanta, mai ales atunci cand tinde sa bata campii cu oarecare gratie.

Printre portocali de Vicente Basco Ibanez.

Ultimul roman citit este " Printre portocali " de Vicente Basco Ibanez. Este prima carte care o lecturez de acest scriitor si trebuie sa recunosc ca m-a surprins in mod placut.
Romanul este destul de interesant nu datorita povestii de dragoste ditre Rafael si Lorena, ci datorita imaginii coruptiei care poate atat de bine schimba un om.

Preferati nu i-am avut nici pe Rafael, nici pe Lorena ; ceea ce m-a captivat a fost stilul scriitorului si asta m-a determinat sa intorc cu nerabdare fila cu fila in aflarea deznodamantului.

La inceputul scrierii vom descoperii un tanar ( Rafael Brull ) n studios, timid, ascultator ; iar mai apoi un barbat indragostit nebuneste de frumoasa Lorena pentru ca la finalul cartii sa facem " cunostinta " cu un Rafael total schimbat - un deputat corupt, chel, gras si imbatran

it prematur.

Lorena este creionata de autot ca o tanara frumoasa, inalta, blonda cu ochii verzi ; o artista, o cantareata cu o voce Dumnezeiasca. Ea avusese multi iubiti si nu putea ramane mult timp intr-un singur loc.

Rafael Brull se indragosteste din prima clipa de ea si este afectat de respingerea ri. Lorena jura ca nu il poate .iubi, dar mai apoi ajunge sa tina cu adevarat la el.
Dragostea lor nu va fi una fericita.
Lorena va calatori prin lume devenind celebra datorita vocii si farmecului ei ; iar Rafael se va casatori cu aseasa mamei sale si va ajunge tatal a trei copii.
Lorena si Rafael se reintalnesc dupa opt ani de zile.

Desi aveau amundoi 34 de ani , timpul ii svhimbase in mod diferit!
Lorrna era la fel de frumoasa ca in trecut , iar la polul opus era Rafael........imbatranit, chel, gras,cu riduri.
Finalul romanului " Printre portocali "este pe cat de comic, pe atat de trist pentru deputat.
El incearca o ultima apropiere fata de frumoasa Lorena , dar este respins cu batjocora!

Se despart precum vechi cunostinte........fiecare luand-o pe drumul sau.
Asadar, Rafael spunea adio tuturor iluziilor pe care femeia aceea le lua cu sine intorcandu-i spatele ! Adio dragoste ! Adio tinerete ! Nu se putea vonsola decat cu viata lui de deputat, de sot si tata ............si sa se ingrase sub aparenta lui de om serios!

Nefertiti.Regina Nilului

Fiindcă de ceva timp mi-am dorit sa aflu mai multe despre Nefertiti, am ales sa citesc romanul lui Michelle Moran - " Nefertiti. Regina Nilului ".
Numele Nefertiti se poate traduce prin fraza " frumoasa care, iată, vine ".
Ea s-a căsătorit la 15 ani cu faraonul Akhenaton și a avut cu acesta sase fiice. 
Povestea vieții ei este povestita de sora acesteia Mudnodjmet. 
Devotați artei Nefertiti și soțul ei au umplut orașul cu sculpturi cărei înfățișează pe ei și pe Aton - o zeitate minora pe care ei o ridica la un statut suprem, uitând de Amon - zeitate Egiptului.
Din multe puncte de vedere, Nefertiti și Akhenaton au revoluționat arta egipteană, însă istoria și-i amintește mai degrabă pentru modul eretic în care l-au abandonat pe Amon, gest pentru care Horemheb avea sa distrugă Amanrna bucata cu bucata, înainte de a deveni faraon cu sora lui Nefertiti drept soție!
A fost destul de interesant sa parcurg aceasta carte, oarecum intri în universul Egiptului de atunci, când cu un pumn de aur puteai cumpăra totul inclusiv venerație oamenilor, moartea sau viata!
Chiar dacă mormântul lui Nefertiti nu s-a găsit, moartea ei e învăluită în mister, ea rămâne una dintre cele mai puternice și frumoase femei din istoria Egiptului.

Madeline Ferat de Emile Zola

Fiindcă sunt pur și simplu îndrăgostita de Emile Zola am decis sa continui tot cu un roman scris de acesta - "Madeline Ferat".
Nu consider ca aceasta carte sa fie la fel de cunoscuta ca Terese Raquin, dar nici aici Zola nu se dezminte rămânând un fin filozof și observator al personalității fiecărui personaj care răzbate de sub condeiul sau.

Asa cum reiese și din titlu, personajul central este Madeline Ferat, o frumoasa roșcată în vârstă de 20 de ani, orfana de părinți și crescuta la un pension.

Neștiind nimic de lume, se îndrăgostește de primul sosit - Jacques și trăiește cu acesta timp de un an.
Părăsită de el, îl cunoaște pe timidul Guillaume.
Având o copilărie foarte nefericita și izolata, batjocorit de copii, bătut, fără prieteni și numit bastard, cu un tata chimist împătimit al experimentelor chimice, veșnic închis în laboratorul din castel și crescut de o doica protestanta cu un mare fanatism religios, el este foarte fericit când o întâlnește pe Madeline și refuza cu îndârjire dorința acesteia de ai cunoaște trecutul.

Timp de cinci ani trăiesc într-o fericire desăvârșită devenind și părinții unei fetite - Lucia.
Dar totul se năruie într-o clipa atunci când trecutul ii prinde din urma.
Astfel frumoasa Madeline afla ca fostul ei amant era cel mai bun prieten al soțului.
De Jacques, Guillaume vorbea cu nostalgie ; era singurul lui prieten care îl apără în fata nedreptății colegilor.
De atunci liniștea celor cinci ani se năruie.

Moartea Luciei și căderea Madelinei în bratele fostului amant, va face conviețuirea celor doi soți dea dreptul imposibila.
Deznodământul este tragic și amintește oarecum de Terese Raquin.
Rămasă fără copil, plina de durere și cu multe mustrări de conștiință, neputându-l uita pe Jacques, Madeline se otrăvește în fata soțului!
Acesta din cauza socului innebuneste și este găsit de bătrâna Genevieve - cea care ii fusese doica - sărind peste trupul Madelinei ca un copil care se joaca de-a caprita.
Guillaume râdea ca un nebun, din ce în ce mai bucuros călcând în picioare cadavrul.

Este un roman tulburător, asemenea celorlaltor scrieri ale lui Zola.
Fila cu fila iei parte indirect la desfășurarea acțiunii și cea ce se întâmplă destul de des când este vorba de Zola, parca ți-ai dori un alt final, unul mai optimist care sa nu te pună astfel pe gânduri.
Acum ma gândesc la următorul roman pe care îl voi citi....
Sa fie tot Emile Zola?
As tinde sa rămân tot lui fidela, dar parca după doua romane citite unul după altul de el, având cam aceeași tema - nebunia și sinuciderea, as cauta ceva un pic mai optimism.

Salomea, demonul regelui Irod - Colectia femei celebre

Salomeea a fost fiica vitrega a lui Irod Antipa, tetrarchul din Iudeea si Galileea.
Despre Irod se stie ca sedusese pe frumoasa, dar in acelas timp vicleana Erodiada, sotia fratelui sau vitreg, fostul domnitor.
O luase o in casatorie, iar pe sotul ei il tinuse inchis zece ani pana cand ordona uciderea lui la sfaful Erodiadei.
Numele frumoasei Salomeea - demonul cu infatisare de inger - s-a sters din amintirea poporului din Iudeea, pe care-l asteptau vremuri mai bune.
Peste ani, fermacatoarea Salomeea, demonul lui Irod, cea mai frumoasa evreica din Ierusalim, reinvie in cantece si balade, dar niciodata singura.
Intotdeauna tine pe o tava de argint chipul lui Ioan Botezatorul.

Comedianta de Wladslaw Reymont

  " Comedianta " sau mai degraba povestea destramatii unui vis, este un roman consacrat unei tinere, frumoase si naive actrite - Janka Orlowska.

  Inca de la primele pagini facem cunostinta cu Janka - o tanara, orfana de mama, crescuta de un tata autoritar, insensibil si care nu manifesta nici cea mai mica duiosie fata de odrasla lui.
  Duritatea tatalui se va vedea cel mai exact in momentul in care el isi goneste fiica de acasa deoarece aceasta refuzase sa se casatoreasca din interes cu un taran foarte bogat, dar pe care ea nu-l iubea.


  Parasind localitatea natala Bukowiec, Janka ajunge la Varsovia si se angajeaza ca actrita amatoare pe scena unui teatru modest.

  Lipsurile materiale, intrigile, o amagire sentimentala care a avut ca rezultat o Janka insarcinata, toate acestea ii ucid treptat fetei dorinta de lupta, de afirmare si de succes.
  Si totusi ar fi putut sa reintoarca la casa parinteasca atunci cand Andrzej Grzesikiewicz - tanarul refuzat de Janka - venise sa o roage sa ii dea o sansa si sa se vina inapoi.
  Insa ambitioasa Janka are un vis acela de a fi actrita, ea nu isi poarte ierta tatal care a gonit-o din casa, asa ca tanarul pleaca cu lacrimi in ochi, refuzat fiind a doua oara.
Poate ca Janka ar fi trebuit sa plece atunci cu el, sa isi ierte tatal care a reactionat asa la nervi si cu siguranta destinul ei ar fi fost cu totul altul.

  Venise in capitala de la tara plina de vise, dar toate i se spulbera in realitatea cumplita a zilelor.
  Cosmarul zilelor cand Janka nu avea bani nici de un codru de paine si era nevoita sa faca foamea, sunt descrise cu lux de amanunte.
  Totusi pana la final ea isi pastreaza demnitatea, refuzand avansurile unui batran bogat care ar fi putut sa o salveze din dezastrul financiar in care se gasea.

Insa, ca orice tanara naiva se indragosteste de frumosul actor Wolska Niedzielski, i se daruieste, ramane insarcinata cu el, pentru ca mai apoi el sa o paraseasca, aratandu-i astfel adevarata fire invaluita in minciuna si prefacatorie.
  Ce pacat insa ca a fost prea tarziu aflarea acestui adevar!
  Dezamagita, mintita, umiita, inselata, Janka nu stie cum sa depaseasca acest urias impas.
  Singura, insarcinata, fara bani, fara nici o perspectiva de viitor, fara nici un ajutor, ea se sinucide, dar va fi salvata in ultimul moment.

Prin Janka Orlowska, Wladslaw Reymont a creat unul dintre cele mai stralucite personaje feminine din literatura polona.

Dincolo de John Galsworthy

Subiectul în sine este simplu, dar plin de sensibilitate și de un dramatism covârșitor.
Ceea ce ma impresionat cel mai mult a fost mesajul care răzbate printre rândurile acestei minunate cărți; acela ca atunci când te simți singur, neînțeles și deznădăjduit umărul părintelui va fi întotdeauna acolo pentru tine.
Personajul central al cărții este frumoasa și tanara Gyp.
Îndrăgostita de muzica, ea crede și ca iubește un tânăr pianist, dar abia după doi ani de căsnicie și cu un copil își da seama ca a luat o decizie pripita si decide sa își părăsească sotul bețiv și afemeiat.
Ajunsa în acest punct, ea înțelege ca a iubi muzica nu este echivalentul cu a iubi bărbatul!
După scurt timp, Gyp iși găsește dragostea adevărată, dar nici de aceasta nu are parte fiindcă el moare, lăsând-o cu inima frântă și incapabila de a întrevedea un viitor luminos de sub ceata lacrimilor.
Spre finalul romanului Gyp realizează ca nu este singura.
Acolo, lângă ea, mereu imbarbatand-o se afla un suflet minunat: tatăl ei.
Alături de el, ea rămâne ancorata în realitate.
Într-un fina, decide sa înființeze un orfelinat pentru a putea ajuta sufletele sărmane, iar activitatea aceasta o va ajute sa își uite trecutul și sa privească cu încredere spre viitor.

Imblanzirea unui rebel de Mary Yo Putney

Tocmai am terminat de citit o carte destul de draguta a celebrei scriitoare Mary Jo Putney........este vorba despre romanul " I
mblanzirea unui rebel".
Este de mentionat ca romanul este de o realitate bruta, tratand fara ocolisuri problema alcolismului, daunele asupra sanatatii fizice si psihice si apoi crudul si lungul drum spre vindecare.
Aici, actiunea nu este foarte romantata precum in celelalte scrieri ale Maryei Jo Putney, accentul punandu-se mai mult asupra lui Reginand Davenport si a problemei lui cu acolul, si nu asupra relatiei lui cu Alys Weston.
Oricum este de apreciat modul de cum evolueaza relatia lor, de la prietenie, la incredere, ca in cele fin urma sa se transforme in dragoste.......dar si maide apreciata este ambitia lui Reginand de a renunta singur la viciul lui nesanatos, dupa atatia ani in care practic ii fusese piatra de capatai!!!....
Mi-a placut foarte mult cum a creionat-o scriitoarea pe Alys Weston.....o femeie puternica, desteapta, cu spirit de antrepenor........dar in acelas timp buna, blanda si responsabila.
Nu multe femei prin anul 1800 reuseau performanta de a administra o ferma si a fi si tuture a trei copii....... Ei bine, Alys reuseste toate astea si multe altele. Ceea ce m-a deranjat la atitudinea ei a fost decizia de a renunta la tot la 18 ani - la titlul de ducesa, la pozitia sociala, la casa, la tatal ei; deoarece se simtise jignita de niste cuvinte spuse de logodnicul ei de atunci.
Descoperind o adevarata prietena in ea, Reggie va renunta la patima bauturii - acelas viciu care la avut si tatal lui- si va reusi sa devina alt om, unul mai bun.
Alys va fi ajutata de el sa capate mai multa incredere in ea si sa renunte la complexele care o macinau de 12 ani de zile ( inaltimea si ochii de culori diferite - cel stang e caprui si cel drept gri) si intr-un final sa descopere ca si ea este o femeie atragatoare ( chiar daca nu este o blonda miniona, cu chip de portelan - genul femeilor ce erau considerate superbe la 1800....... dar cine zice ca nu si acum.....lol)
Daca va asteptati la o carte romantica, plina de pasiune.......ei bine ati gresit! Aceasta nu este nici pe departe o carte romantica, ci una realista, axanduse pe problema lui Reggie cu alcolul si apoi pe cea a complexelor Alysei.
Abia spre sfarsitul cartii avem parte de putin romantism si luam parte la fericirea lu Reggie si a Alysei - doua suflete singuratice care ajung impreuna.
O carte draguta care merita citita deoarece nu se invarte in jurul unui cliseu de genul - frumoasa Cosanzeana si printul din povesti s-au indragostit si au trait fericiti pana la adanci batraneti........Nu, aceasta este mult mai tealista si asta mi-a placut cel mai mult! O recomand cu draga inima.

Lumina in amurg de Xavier de Montepin

"Lumina in amurg ", de Xavier de Montepin, a  aparut in anul 1884 cu titlul original "Vanzatoare de paine ", Un roman care mi-a placut nespus, plin de intriga, mister, cautari, nedreptate, identitati false, iubiri imposibile si dezamagiri.
 Acţiunea se petrece în 1861 şi descrie o eroare judiciară a cărei victimă este o tânără văduvă, cu doi copii, acuzată de o incendiere de un bărbat căruia îi refuzase avansurile. Condamnată la închisoare pe viaţă, femeia înnebuneşte, apoi dupa 8 ani isi revine si reuseste sa edadeze, cu scopul principal de asi gasi cei doi copii de care nu mai stia nimic de 20 de ani. In cele din urma Jenna isi regaseste copii, adevaratul crimnial este dezvaluit si totul se termina cu bine.

O relatie periculoasa de Amanda Quick

Amanda Quick are cateva carti destul de dragute, iar " O relatie periculoasa" ( care tocmai am terminat-o), este cu siguranta una dintre ele.
Avem parte de mister, aventura, pasiune, suspans si nu in ultimul rand de mult umor.
Personajul central este Prudence Merryweather, o tanara de 25 de ani care imbratisa un hobby mai altfel - aparitiile spectrale. Printr-un joc al destinului ea devine sotia contelui Sebastian Anghelstone, cel poreclit Ingerul Noptii.
Inca de la inceput ei fac un cuplu de milioane - gen Bonny si Clyde - sigura deosebire este aceea ca ei lupta de partea binelui.
Prudence si Sebastian se simt atrasi unul de altul deoarece ambii impartasesc pasiunea pentru hobby-uri ciudate - ea pentru vanatoarea de fantome, el pentru investigatii. Se inteleg nu numai in casnicie, ci si in meserie, ajutandu-se si completanfu-se reciproc.
Este un roman destul de placut ...... Nici un capitol nu duce lipsa de putin umor, descrietile sunt chiar simpatice si actiunea te capteaza pe deplin dorindu-ti sa afli cine este asasinul daca este Culing sau varul lui Sebastian sau daca chiar fantoma Lilianei este vinovata de moartea celor doi barbati.
Aproapede final, presupunerile celor doi " detectivi " ( Prudence si Sebastian) se dovedesc a fi crleadevarate si Culing este criminalul.
Ei scapa cu bine, Culing este pedepsit de fantoma Lilianei si cade in gol de la mansarda castelului sau, iar Prudence si Sebastian se pregatesc de o noua investigatie si de aducerea pe lume a primului lor copil.

Sărutul secret al întunericului de Christina Courtenay.

" Sărutul secret al întunericului " este prima carte pe care am citit-o de Christina Courtenay.
Mai am doua în biblioteca tot de ea - " Destine paralele " și " Când sufla alizeul "..... dar sa vedem când le voi citi și pe acestea!
Revenind la subiectul romanului..... este plin de fantastic, secrete și asa cum era de așteptat și ceva iubire.
Oarecum ma duce cu gândul la " Portretul lui Dorian Grey".
Tablourile vorbesc, gesticulează....
Am crezut la un moment dat ca ar fi de groaza, dar nu, nu este.
Jago - sau mai degrabă portretul lui vorbitor încearcă sa o regăsească portretul Elizei - marea lui dragoste.
În urma cu doua secole cei doi traisera o captivanta poveste de dragoste, plina de intrigi, secrete.
Sotul Elizei descoperind ca fusese înșelat și copilul nu era al lui, o va arunca pe Eliza după stânci.
Jago îl va pedepsi pe soț aplicând aceas moneda folosita de acesta cu Eliza.
Acțiunea avansează și ajungem în anul 2013 când Kayla cumpără portretul lui Jago la o licitație.
Când tabloul va începe sa comunice cu ea, Kayla va face tot posibilul sa îl reunească cu Eliza.
Finalul este cum era de așteptat: tablourile Jago și Eliza se regăsesc, iar Kayla își descoperă și ea marea dragoste.
Un happy end cum nu se poate mai frumos!
Dar....categoric nu ma prea impresionat cartea.
Asa ca momentan voi face o pauza de la Christina Courtenay și voi încerca altceva.

Hotul de inimi de Teresa Medeiros

Imi place cum scrie T
eresa Medeiros. Cartile ei aduc un plus de culoare, un plus de romantism si de ce nu un strop de visare.
In " Hotul de inimi " personajul central este Prudence - o frumoasa orfana de douazeci de ani, crescuta de matusa sa Tricia - o femeie zapacita, indecisa, cu sapte casnici la activ si mereu in cautarea unui nou sot.
Tatal Prudenciei a fost un alchimist important care a decedat intr-o explozie intr-o incercare nefericita de a descoperi ingredientul minune care ar putea inlocui praful de pusca.
Naiva Prudence ajunge sa se indragosteasca de Sebastian - un hot la drumul mare, ceva care a aducea oarecum a Robin Hood, dar care fura pentru a-si revendica castelul, nu pentru a da la saraci.
Spre sfarsitul romanului aflam ca personajul malefic era bunicul lui Sebastian si datorita acestuia el imbratisase meseria de hot.
Totul se incheie asa cum era de asteptat de altfel cu happy end, Prudence si Sebastian se casatoresc, bunicul malefic decedeaza, iar Sebastian renunta la vechea meserie de a fi talhar si afla ca adevaratul lui tata era proprietarul castelului pentru care el atata a luptat si sacrificat.
Un roman destul de dragut garnsit cu cateva intrigi care il fac extrem de captivant de parcurs.
Teresa Medeiros nu se dezminte nici de aceasta data.

Leonie de Elizabeth Adler

Astăzi am terminat ultimele pagini din superbul roman "Leonie " de Elizabeth Adler.
Este a treia oara când recitesc aceasta carte și voi continua cu " Amelie " care este continuarea romanului de fata.
Oricum eu sunt de principiu ca, cărțile bune merita citite și recitite de câte ori îți dictează inima.
Am aplicat aceasta teorie și în " Sânge și zibelina ", " Doua orfeline ", " Dama cu camelii", " Doamna Bovary " și lista poate continua.

Revenind la romanul de fata a Elisabethei Adler - " Leonie ", acțiunea este pe cât de simplista la început, pe atât de complicata spre final.
Leonie Bahri este personajul central al cărții - o superba tanara din provincie, orfana de mama, care vine sa își încerce norocul la Paris.

După ce practica mai multe meserii ( vânzătoare de lenjerie, dansatoare la cabaret) ea se îndrăgostește de frumosul, seducătorul și bogatul Rupert von Hollendmark.
Părăsește cabaretul și devine iubita acestuia pentru o scurta perioada.....Ea spera la mai mult și este dezamăgită când el, pentru a nu își pierde moștenirea, o abandonează și se căsătorește cu aleasa dorita de familia lui.

Dar Leonie uita repede prima dragoste și se consolează in bratele lui Gilles - duce de Courmont.
Astfel dintr-o fata simpla, o Cenușăreasa a secolului trecut, ajunge o femeie eleganta, o femeie cu bani.
Insa Leonie dorea mai mult decât statutul de amanta. Dorea iubire, compasiune, tandrețe....
Partea proasta era ca Gilles avea soție și doi copii, iar pentru Leonie nu simțea decât obsesie, nu iubire și era hotărât sa nu accepte despărțirea de ea.

După doi ani ea se plictisește și își găsește un amant în persoana unui pictor, căruia ii cere sa ii facă și portretul nud.
Gilles afla și îl trimite departe pe Alain, astfel ca Leonie sa ii aparțină din nou numai lui.
A doua înșelătorie a lui Leonie va avea urmări mai grave: ea rămâne însărcinată , ascunde adevărul de Gilles.....dar unui astfel de om puternic nu ii poți ascunde nimic și nu degeaba se spunea ca el zâmbește doar atunci când câștiga!
Tocmai o întâmpina pe Leonie cu un zâmbet.

De ce?

Gilles tocmai ieșise învingător din aceasta lupta....Charles a fost asasinat din dorința lui.
Mai rămăsese doar fetita de găsit, dar Leonie prevăzătoare o ascunsese pe Amelie la moșia mamei lui Charles.
Leonie alege sa îl părăsească pe Gilles, deși știa ca odată făcând acest pas vă cădea în ruina, fiindcă el ii dăduse totul și putea la fel de bine sa-i ia totul înapoi și va rămâne fără nimic-nimic.
Dar Leonie prefera sa o ia de la zero, sa ajungă din nou de unde a pornit, decât sa fie amanta unui astfel de om- ucigaș, rece, arogant, obsedat și fără scrupule.

Gilles știa ca singura cheie era fetita. De îndată ce o va avea, Leonie se va întoarce la el. I-o va oferi pe fiica ei - vie - nu va fi nici un pericol, atâta timp cât Leonie va sta cu el.
Si chiar dacă i-ar lua o viata întreaga, o va găsi pe Amelie și atunci o va avea din nou pe Leonie lângă el.
Acest roman este relatarea unei asa zise iubiri obsesive, care nici nu iubește, dar nici nu lasă ca persoana de lângă tine sa fie fericita cu altcineva.

Obsesia lui Gilles pentru frumoasa Leonie îmi amintește cumva de Stephen din " Iubire otrăvită".
Oare greșește Leonie înșeland un om puternic ca Gilles?
Categoric da.

Dar sa nu uitam ca Leonie de multe ori acționează sub impulsul momentului, emoțiile punându-și de cele mai multe ori amprenta asupra caracterului sau.
Ea nu este o femeie puternica, este o femeie firava, emotiva, pasionala care tot ce dorea de la Gilles era ca acesta sa ii spună " te iubesc".
Și astfel ea ajunge sa caute acel " te iubesc" nedescoperit lângă Gilles, lângă alți bărbați.
Pot spune ca din acest punct de vedere se aseamănă cu Emma Bovary, cu singura deosebire ca Leonie îi spune lui Gilles ce simte, ce dorește, nu se ascunde.

Dar neprimind răspuns la dorințele ei și doar acel " am mai discutat despre asta, fi serioasa Leonie"..... ea cauta la Alain și Charles ceea ce nu găsise la el...Acele doua cuvinte simple, dar care ar fi însemnat enorm pentru ea: " te iubesc " și care poate ar fi putut sa le salveze relația și sa elimine aventurile ei.
Peste toate, " Leonie" de Elizabeth Adler rămâne un roman interesant, fermecător, captivant, pasional care merita parcurs fila cu fila.

Iubiri clandestine de Judy Astley

Nu stiu in ce categorie sa incadrez "

Iubiri clandestine" de Judy Astley. Tocmai ce am terminat-o si ma gandesc ca nu m-a impresionat prea mult, dar nici nu pot a sa afirm ca este o carte proasta.

Este mai mult un roman psihologic care descrie trairile fiecarui personaj in parte, asa ca aviz amatorilor de romane pshilogice.

Personajul central este Sara, o femeie de 45 de ani, casatorita de 25 de ani cu fostul ei profesor de arta Conrad - un pictor celebru- ajuns acum la venerabila varsta de 70 de ani. Cei doi au doua fiice Pandora ( 24 de ani ) si Cassandra ( 21 de ani si mama unui baietei de 6 luni).
Pe parcursul celor 220 de pagini descoperim trairile fiecarui personaj in parte.

Astfel descoperim ca Conrad isi planuieste moartea considerand ca a trait destul; Sara incepe o aventura cu Ben - un barbat de aceasi varsta cu ea, Cassandra isi paraseste iubitul si se muta cu fiul ei in casa parinteasca si Pandora e nemultumita de job si pune bazele unei relatii noi si nu in ultimul rand Lizzy - sora de 55 ani a Sarei- inca isi cauta jumatatea!Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca cel mai simpatic personaj este Conrad! Are tot felul de ganduri morbide, dar prin ele nu facea decat sa atraga atentia celorlalte personaje asupra lui..... Cum demonstreaza de altfel si finalul........el nu dorea sa moara, ci sa aiba certitudinea ca este incontinuare iubit de mai tanara lui sotie.

O carte potrivita pentru varste mai inaine, care pot intelege mult mai profund dilemele casniciei Sara - Conrad. Pe mine aceasta carte nu m-a prea impresionat.

Puntea Pisicilor de Hermann Sudermann

  " Puntea Pisicilor " de Hermann Sudermann ramane una dintre cele mai mari capodopere ale literaturii universale.

   Este un roman de dragoste ,deşi, nu este foarte clar dacă Boleslav Schranden este îndrăgostit de o femeie sau mai degrabă de un ideal.

   A purta sângele blestemat in vine, a purta un nume neadecvat , a fi condamnat pentru greselile altora, a purta o uniformă.........sunt motive suficiente pentru a fi condamnat sau respectat pe viaţă în ochii celorlalţi.


   Asadar Boleslav şi Regina nu sunt decât nişte jucării ale istoriei, intr-o epoca in care se tine cont mai mult de aparenta, decat de esenta.

Mireasa indaratnica de Julie Garwood.

Cum anunta si titlul, avem placerea in aceast roman de a face cunostinta cu Jamie, o fata incapatanata, greu de multumit si stapanit.
Cartea este foarte usor de citit, este saraca in personaje si desi la inceput aduce putin a drama, pe parcurs situatia se degajeaza si avem parte de multe momente comice!
Fila cu fila suntem alaturi de Jamie......Suntem partasi la drama acesteia, atunci cand ea este obligata de rege sa devina sotia lui Alec - un puternic mosier scotian necunoscut.

La inceput Jamie este speriata de sotul ei, dar in cele din urma ajunge sa se indragosteasca de el.

Un roman destul de placut, cu un ritm alert, perfect de citit pe o vreme ploioasa precum cea de azi. Permitandu-mi sa exagerez un pic, voi incheia spunand ca 

Mireasa indaratnica te face sa vezi soarele ascuns de nori si sa realizezi ca
viata este frumoasa orice dezamagire ai trai!

Angelica, marchiza ingerilor de Anna Godon

Angelica, marchiza ingerilor de Anna Godon este primul volum al seriei Angelica ....... O serie de 12 volume!
Filmele - ecranizate dupa carte' sunt absolut incantatoare si te face sa realizezi ca inainte, pe vremea bunicilor nostrii se faceau filme cu adevarat dragute,nu ca multe din ziua de azi, care din pacate nu au nimic de zis!
Revenind la carte, Angelica - marchiza ingerilor, este un roman istoric, plin de mister, iubire, printi, printese, cavaleri, vrajitoare, etc.
Eroina principala este Angelica, o tanara superba, fortata de familie sa devina sotia contelui Peyrac - un barbat foarte bogat, dar schiop si desfigurat. Desi la inceput Angelica este ingrozita de sotul ei, pe parcurs devine fascinata de acesta, ajungand sa il iubeasca!
O carte destul de draguta, perfecta pentru oricine.....
Fila cu fila descoperim aventura, neprevazutul, iubirea, dar si Franta anului 1646, o lume a printilor, printeselor, cavalerilor, saraciei, pericolelor si nu in ultimul rand a casatoriilor aranjate de parinti!

Septembrie de Rosamunde Pilcher

Un roman deosebit, pe carel-am citit cu placere de la prima pana la ultima fila.
  Pe langa frumoasa Scotie descrisa absolut minunat de celebra autoare, am descoperit o poveste plina de iubire, intrigi, tradari, suspiciuni, minciuni.
  Pentru mine, Rosamunde Pilcher

ramane o scriitoare de exceptie

Louise de Coburg - Colectia femei celebre

Gingasa si frumoasa printesa Luisa, fiica regelui Belgiei, a imbratisat o viata trista odata cu casatoria cu printul Filip de Coburg.
Tanara implinise abia saptespreze ani cand deveni sotia lui, a fost o castorie lipsita de iubire, intreprinsa numai din motive politice ca multe altele din vremea aceea.
Peste ani ea darui sotului ei doi copii: un baiat si o fata.
Copii o ajutau pe frumoasa printesa sa accepte mai usor singuratate in care o lasa sotul ei si tirania soacrei sale alaturi de care locuia.
Asprimea si raceala cu care atat sotul cat si soacra ei o tratau. Ii zdruncinara cu totul nervii.
La toate acestea se mai adauga faptul ca tatal ei, regele Belgiei, un dintre cei mai bogati oameni din lume, in folosul caruia se exploata statul Congo, nu mai vroia sa-i dea bani pentru a-si satisface gusturile ei costisitoare.
Luisa era foarte cheltuitoare, i se retrasera toate mijloacele banesti si de multe ori era nevoita sa faca imprumuturi mici chiar la cameristele ei.
Timp de sapte ani va fi internata intr-un ospiciu de unde va evada cu ajutorul amantului ei Matasici.
Vreme indelungata cutreierasa lumea fara odihna, de teama de a nu fi descoperiti.
Sanatatea printesei suferise din pricina vietii zbuciumate pe care o dusese si abia acum langa Matasici incepuse sa se intremeze si sa-si potoleasca nervii zbuciumatda
Fericirea lor n-avea sa dureze mult, caci soarta neinduratoare ii urmarea neincetat.
La un an dupa moarte lui Matasici, starea Luisei se inrautati si dupa o scurta suferinta printesa Luisa de Coburg trecu in imparatia linistii si fericirii vesnice la varsta de saizeci si patru de ani.
O inima iubitoare si fierbinte incetase sa mai bata, insa amintirea ei a ramas vie in sufletele acelora care i-au cunoscut bunatatea si farmecul intregii sale fapturi.

Casa de la malul marii de Santa Montefiore

De ceva timp nu mai citisem vreun roman din colecția cărților romantice.
În ultimul timp m-am axat mai mult pe Emile Zola, și alte cărți în ediții vechi.....hmmmm dar asta nu le fac mai puțin valoroase, nu-i asa?
Oricum valoarea unei cărți nu consta în coperta sau în numărul de pagini, ci în ceea ce are ea cu adevărat de spus.

Așadar la începutul săptămânii am simțit brusc dorința sa citesc ceva dragut și romantic și am ales " Casa de la malul marii " de Santa Montefiore.

Astăzi am încheiat de lecturat acest roman absolut încântător, compus din doua volume cu iz de dragoste, aventura, regrete, speranța și nu în ultimul rand un happy end neașteptat.

Personajul central al cărții este Floriana Farussi, o italianca născuta într-un orășel de pe malul marii numit Herba.

Mama ei a fugit cu un vânzător de roșii de la piață, luându-l cu ea pe frățiorul ei mai mic și lăsând-o pe Floriana cu un tata bețiv - Elino.
Era precum o orfana visătoare, trăia din mila vecinilor și a unei mătuși care avea cinci copii și se descurca la rândul ei destul de greu.

Floriana mereu a visat mult și frumos, neputând pune baza pe un asa tata alcoolic și dorindu-și sa evadeze din aceasta existenta a nefericirii și sărăciei.
Plina de vise și idealuri se îndrăgostește de Dante Bonfanti fiul cel mare al proprietarului vilei La Magdalena.
Dar relația lor este sortita eșecului din cauza diferenței dintre clasele lor sociale, prejudecăților celor din jur și lipsei de scrupule a lui Beppe ( tatăl lui Dante).

Astfel o regăsim pe Floriana ( își ia numele de Marina) după 40 de ani, căsătorita cu Gray de 20 de ani și având doua regrete: incapacitatea de a fi mama și dorința de a-și găsi fiul ei și a lui Dante, născut de ea la 17 ani.
Încet-încet acțiunea se îndreapta spre un final neașteptat, dar nu înainte de a parcurge fila cu fila drama Florianei.

Copil neștiutor, plin de iluzii, visând sa devina soția lui Dante se dăruiește acestuia fără regrete și nu își pierde optimismul nici atunci când însărcinată fiind Dante ii da de înțeles ca deocamdată relația lor trebuie sa rămână ascunsa și nici vorba de căsătorie în viitorul apropiat.
Mai mare decât ea cu zece ani și totuși el se dovedește a fi un om lipsit de caracter, aflat sub dominația tatălui, incapabil de a-și asuma responsabilitățile pentru faptele sale și sperând mereu ca totul sa se rezolve de la sine.
I
ubirea pentru Floriana va fi mult prea fragila pentru ca el sa găsească puterea de a-și înfrunta tatăl.
Accepta căsătoria impusa de acesta cu contesa Constanza - prietena Florinei și are împreună cu aceasta trei fiice, dar vor divorța după 15 ani.
La polul opus Floriana naște la 17 ani un fiu pe care va fi nevoita sa îl dea spre adopție pentru ai asigura protecție de furia tatălui bărbatului iubit.
Suferă cumplit din cauza acestei despărțiri și mai apoi știind ca nu va mai putea avea niciodată alți copii.

Va păstra într-o cutiuță amintiri legate de cele cinci luni alături de bebelușul sau: o paturica, câteva poze și o șuviță de par.
Din când în când îmbrățișează cutia imaginandu-și ca își strânge copilul la piept.
Nu-și voia trecutul înapoi, ci doar pe fiul ei!
Spre sfârșitul romanului toate lucrurile se rezolva, cum era de așteptat de altfel.
Fiul pierdut se dovedește a fi pictorul Rafa.
Floriana alias Marina își salvează hotelul de la faliment cu ajutorul lui Dante.
Ralfa se căsătorește cu Clementine fiica vitrega a Florianei.

" Casa de la malul marii " de Santa Montefiore este un superb roman care te tine cu sufletul la gura, o poveste despre prietenie, adevăr și puterea tămăduitoare a iubirii.

Ethan Frome de Edith Wharton

Zilele trecute am terminat " Ethan Frome" scris de celebra autoare
Edith Wharton, ceea care a scris și " Vara primei iubiri" și " Vârstă inocentei".
Având ceva timp la dispoziție m-am gândit sa îl fructific într-un mod plăcut mie, scriind despre impresie mi-a lăsat-o romanul " Ethan Frome".

Încă de la primele pagini am călătorit în universul mirific al orășelului Starkfield din Massachusetts, unde un inginer proaspăt sosit devine obsedat de a cunoaște povestea unui localnic - Ethan Frome.
Printr-o împrejurare de evenimente chiar Ethan își va povesti viata și destinul crud care ii lăsaseră acele urme pe corp.
Obligat de tânăr sa renunțe la studii pentru a-și îngriji părinții bolnavi și a avea grija de gospodărie, el se simte cu adevărat singur la moartea acestora și decide sa se însoară cu verișoara lui Zenobia.
Nu o iubea, dar dorea sa audă un glas în preajma lui, o voce care sa ii amintească ca el trăiește încă.
Astfel in aceea pustietate muntoasa trec sapte ani plin de rutina peste " fericitul" cuplu.
Dar rutina se va schimba în viata lui Ethan atunci când o verișoara săraca și orfana de-a soție sale vine sa locuiască cu ei.
Încet dar sigur eroul nostru se îndrăgostește de delicata și frumoasa Mattie Silver.

Iubind pentru prima data în viata, Ethan începe sa își regrete traiul alături de bolnăvicioasa Zenobia și mai mult ca oricând ii vede urâțenia obrazului și a trupului în contrast cu prospețimea frageda a lui Mattie.
Știa și el mai mult decât oricine ca soția lui nu a fost niciodată o femeie frumoasa, mai în vârstă ca el cu 7 ani, deja avea tabieturi și chip de femeie îmbătrânite.
Dar Ethan nu se simțea bătrân la 29 de ani.....El vroia sa trăiască, sa simtă viata, acei fiori ai iubirii și toate acestea vroia sa le descopere împreună cu Mattie.
Fata ii împărtășește sentimentele și ajunge la concluzia ca trebuie sa moara împreună pentru a-și găsi fericirea!
Așadar conștienți de ceea ce fac se dau cu sania direct în îmbrățișarea ulmului falnic și impunător care brazda capătul pârtiei.
Totul se năruie în jur.....

Au sperat sa moara împreună, dar destinul a decis cu totul altceva.
Mattie va rămâne imobilizata putându-și mișca doar capul, iar Ethan cu un picior schilodit și multe cicatrici brăzdate pe trup.
Trec 25 de ani de la aceasta întâmplare și ii regăsim pe Ethan, Zenobia și Mattie în căsuța părăsită din munte, încălzindu-se la gura sobei.
Și astfel soția bolnăvicioasa ajunsese sa ii îngrijească pe amândoi, dovedind o tarie de caracter pe care putini oameni o credeau în stare.
Romanul scris cu o asemenea naturalețe imposibil sa nu placa.
Subiectul destul de trist îmbină la o adâncă melancolie, dar dacă trecem acest aspect cu vederea " Ethan Frome" merita citit.

Castelana din Shenstone de Florence L.Barclay.

Atunci când faci curat în biblioteca descoperi multe comori ascunse. Asa am simțit duminica când am dat peste "Castelana din Shenstone" de Florence L.Barclay. 

Fiindcă mi-a plăcut atât de mult romanul ' Mataniile" scris tot de ea, am parcurs cu multa nerăbdare acest nou roman.
Aseară l-am terminat și acum scriu despre el!

Povestea se aseamănă pe alocuri cu cea din " Mataniile" și descoperim și câteva personaje cunoscute - Ioana Dalmain, soțul ei pictorul orb și nu în ultimul rand pe doctorul Deryck Brand.

Asa cum ii spune și titlu, personajul central este castelana - Myra Ingleby.
Aceasta este descrisa ca o frumoasa tanara de 28 de ani căsătorită de zece ani cu Michael Ingleby.

Este povestita casnicia lor în care lipsea iubirea, intervenise rutina și obișnuința și nu de puține ori superba Myra simțea ca Tom cățelul e mai iubit de soțul ei decât ea.

Când Michael moare într-un accident de război, Myra este sfătuita de doctorul Deryck Brand sa plece într-o stație unde sa uite de tot, sa își ia alt nume și sa se odihnească.
Astfel Myra Ingleby ia numele cameristei și devine Margaret O'Bara.
Acolo se îndrăgostește de Jim Airth și decide sa se căsătorească cu el.
Își reia vechea identitate, dar intervin probleme atunci când afla ca Jim era cel care cauzase moartea soțului ei.
Într-un final cei doi se casatoresc și decid sa își înceapă viata în alta parte, departe de amintirile trecutului.

Un roman dragut, plin de optimism și care se citește destul de repede.

Cararea pierduta de Alain Fournier

Acum, de dimineață am încheiat ultimele pagini din romanul " Cărare pierduta " deAlain Fournier.

Împărțita în trei părți cartea ne descrie fiorii primei iubiri, căutarea dragostei pe care o credeai pierduta și nu în ultimul rand prietenia dintre Augustin Meauless și Francois Seurel.

Întâmplările sunt povestite de Francois și îl au în centrul acțiunii pe Augustin.
In fuga acestuia de la pension, se rătăcește și ajunge la un castel. Acolo se îndrăgostește de Yvonne de Galais - o superba blonda cu ochi albaștrii.

Timp de trei ani va încerca să regăsească acea cărare pierduta care ducea spre frumoasa fata.

Ar fi crezut ca este un vis dacă nu lar fi întâlnit pe fratele ei ( Franz de Galais) - devenit un nebun vagabondul care a decis sa iși părăsească familia și sa călătorească prin lume cu un țigan, atunci când logodnica ( Valentina ) la abandonat în pragul nuntii.
Fiindu-i spulberate iluziile de a o revedea pe superba Yvonne, Augustine începe o relație cu Valentine neștiind de legătură acesteia cu Franz.
Dar printr-o conjuratie de evenimente Francois afla adresa lui Yvonne și astfel frumoasa blonda și Augustin se casatoresc.
Însă fericirea lor nu va fi de durata.
Apariția lui Franz îl va face pe Augustin sa își părăsească soția la o zi după nunta!
Avea ca scop sa ii împace pe Franz și Valentine.
Rămasă singura, trista și deznădăjduita Yvonne naște o fetita, dar moare la scurt timp după naștere.
Augustin se reîntoarce după un an, fericit ca reușise sa ii împace pe foștii logodnici.

Afla de moartea frumoasei sale soții dar se consolează strângând la piept darul cel mai de preț rămas de la ea - copilul lui!
Este un roman dragut, care merita lecturat. Printre cele 239 de pagini ale sale visul sa se împletească cu realul și dragostea cauta absolutul.

Dama cu camelii de Alexandre Dumas - fiul

Săptămâna aceasta, aranjand noile mele achiziții, am descoperit în biblioteca aceasta carte veche pe care o citisem de multe ori și brusc ma cuprins dorința de a parcurge din nou paginile ei pline de farmec.
Cine nu a auzit de celebra "

Dama cu camelii " a lui Alexandre Dumas - fiul?
Foarte mulți cunosc cunosc drama celebrei eroine, dar putini sunt cei câte cunosc ca romanul este povestea de dragoste dintre autor și Marie Duplessis.
Povestea m-a impresionat și acum, la fel ca în trecut.
De-a lungul paginilor sunt descrise elanurile pline de pasiune a celor doi îndrăgostiți, dat și suferințele datorate împrejurărilor în care își ducea existenta Marguerite Gautier.
Marguerite este descrisa ca o fata frumoasa, plina de gratie, vesela, spontana dar care practica ceea mai veche meserie din lume.
Dumas apare în carte sub numele de Armand Daval - un tânăr distins, angrenat în viata de lux și plăceri.
Povestea lor de iubire va dura 6 luni de zile, timp în care ei se instalează la tara, unde în mijlocul beautitudinii edenice a naturii, ei se simt împliniți.
Vor evada astfel din mediul corupt al Parisului, iar Marguerite simțindu-se atât de îndrăgostita vă încerca să renunțe la vechea ei viata, va încerca să renască din propria cenușă precum pasarea Phoenix.
Renunțând la meseria de prostituata pentru bărbatul iubit, ea va simți din plin lipsurile materiale, iar el nu era un om foarte bogat care sa o poată susțină cum era ea obișnuită de ceilalți bărbați.
Astfel ea începe sa facă sacrificii materiale, fără știrea lui ( își vinde bijuteriile, trăsura cu caii, hainele)
Când el afla adevărul, amândoi plănuiesc un viitor magnific prin simplitatea sa: renunțarea la viata de lux, petreceri și trăind simplu, modest fost oferindu-și iubire unul-altuia pentru toată viata.
Dar aceste discuții despre viitor nu vor ajunge sa se materializeze, fiindcă la orizont va apărea tatăl lui Armand - un tata care nu poate concepe în nici un chip ca iubitul lui fiu sa își irosească viata, reputația și banii în tovărășia unei femei de moravuri ușoare.
Văzând ca nu reușește sa își facă fiul sa înțeleagă ca trebuie sa se despartă de Marguerite fiindcă casa nu poți face cu o prostituata; în cele din urma el o implora pe Marguerite sa se sacrifice.
Astfel ea alege sa își sacrifice dragostea pe altarul bunăstării lui Armand și al familiei lui.

Astfel se reîntoarce la vechiul ei stil de viata.
Necunoscand motivul sacrificiului, Armand se prăbușește într-o stare de melancolie.
Dar odată trezit din suferință, el alege sa se răzbune pe Marguerite: devine amantul prietenei acesteia și Margueritei ii trimite bani în schimbul favorului de a fi fost cu el!
Aceste atacuri grăbesc sfârșitul ei.
Moare cu numele lui Armand pe buze, după o cumplita agonie, în sărăcie, uitata de toți.
Dar Armand era departe.....nu va fi alături de ea pe ultimul drum.
Reîntors în Paris afla de moartea fostei lui iubite și intrând în posesia jurnalului ei afla și de sacrificiul făcut din o prea mare dragoste.
Cu inima frântă, el ii va îmbraca mormântul în camelii albe știind ca în timp vieții ea iubise foarte mult aceste flori.
Niciodată Marguerite n-a fost văzută purtând alte flori decât camelii. Din aceasta pricina era poreclita " Dama cu camelii"!
Așadar, " Dama cu camelii " este unul dintre cele mai deosebite, interesante și fermecătoare romane, cu multe accente autobiografice care merita citit și recitit.
Ultimele file provoacă o stare totala de melancolie și cu ajutorul lui Dumas realizezi ca și acele femei criticate de societate pentru "meseria" lor pot iubi cu adevărat și îți pare rău pentru ele, fiindcă pe cele mai multe sărăcia le-a împins în pragul deșertăciunii.
Eu asta cel puțin am simțit pentru Marguerite Gautier - mult, mult regret.
Dar era plauzibil ca finalul nu ar fi putut fi unul fericit.
Chiar dacă ea ar fi trăit și s-ar fi împăcat cu el, la un moment dat tot ar fi ajuns sa ii reproșeze trecutul.
Și ce trai ar fi fost acela clădit pe reproșuri?

Armance de Stendhal

“Armance " este primul roman al lui Stendhal.
La inceput nu mi-a lasat o impresie deosebita, apoi insa m-a captivat pe deplin.
Accentul cade asupra celor doua personaje Armance si Octave, descoperim trairile lor, fineta gandirii lor si suntem martorii dragostei lor.
Se stie ca Stendhal, pe numele său adevărat Henri-Marie Beyle este renumit tocmai datorita finetii de analiza a sentimentelor fiecarui personaj in parte.

Agnes Grey de Anne Bronte

În amintesc cu cata dorința și nerăbdare am cautat "
Agnes Grey " de Anne Bronte.
Eram optimista și știam ca la un moment dat o voi descoperi, fiindcă nu o doream ediție veche - ci același ediție ca a celorlalte cărți care le aveam deja în biblioteca a surorilor Bronte.
Când ai pretenții, căutarea este de durata și am simțit acest lucru pe pielea mea!
Dar și așteptarea aceasta mi-a fost răsplătită pe deplin încă de la primele pagini din acest încântător roman.

Încă de la primul capitol facem cunoștință cu Agnes Gray - o tânără guvernanta, fiica unui preot de tara sărac și a unei mame dezmostenite de familie atunci când a ales sa își lege viata de un bărbat inferior ei ca situație.

Nefiind o femeie frumoasa, Agnes răzbate în viata prin inteligenta, perseverenta și prin propriile ei forte.
La moartea tatălui, ea va deschide alături de mama ei, un micuț pension și se va căsători cu bărbatul iubit.

Ceea ce mi-a plăcut la acest roman este optimismul care răzbate din fiecare pagina.
Agnes este de apreciat atât ca femeie, cât și ca caracter.
Este o luptătoare.
Ea nu se pierde cu firea atunci când se izbește de ruina, ci continua sa lupte, sa spere, sa viseze și ceea ce este mai important sa nu îmbrățișeze niciodată pesimismul.

Își găsește fericirea alături de bărbatul iubit și chiar dacă aceasta nu era dragut, ea apreciază acel suflet care se creionează de sub un chip nu foarte încântător.

Romanul are de altfel doua mesaje importante.
Primul, pe care l-am menționat mai sus - acela ca optimismul nu trebuie pierdut ; și al doilea ca o dragoste nu tine cont de frumusețe și condiție, ci de un suflet cald și bun.
Cum afirma de altfel și Anne Bronte sub un chip frumos, poți descoperi un suflet găunos, pe când sub un chip urat poți găsi un suflet minunat dornic de iubire.
De altfel este atât se interesant și captivant de trăit diferite pasageri din carte alături de protagonista, atunci - în perioada victoriana, când femeile se izbesc de multe greutăți, nedreptăți și se bazau mai mult pe calitățile fizice pentru a răzbate într-o lume dominata de bărbați.

Oricum ar fi, surorile Bronte chiar au avut darul scrisului și absolut toate romanele lor - chiar și cele de început cum este " Agnes Gray " sunt încântătoare.
Păcat ca atât Anne, cât și Emily și Charlotte au murit atât de tinere.
Consider ca surorile Bronte mai aveau încă multe de spus.