Paul și Virginia de Bernardin De Saint- Pierre

Ce faci atunci când Mos Ene nu vine pe la gene? Soluția este simpla: citești smile emoticon
În alegerea cărții mi-am urmat glasul inimii și am recitit "

Paul și Virginia " de Bernardin De Saint- Pierre. 
Fiind o cărticică subțire de 135 de pagini am reușit sa o termin în 3 ore.
Povestea este pe cât de simpla, pe atât de trista. 
Dar oare cine nu cunoaște povestea de dragoste, cu final atât de tragic dintre Paul și Virginia?
Cei doi protagoniști ai romanului lui Bernardin De Saint-Pierre pot fi clasați printre cupluri deja celebre - Romeo și Julieta, Tristan și Isolda, Paris și Elena și alți asemenea îndrăgostiți.
Acum dacă stau bine și ma gândesc ajung la concluzia ca este a treia oara când recitesc acest tulburător roman și de fiecare data o fac cu mult drag și cu un sentiment de profunda decepție ajungând la ultimele pagini.
Nu ai cum sa nu te emoționeazi, sa le deplângi soarta amara și nu în ultimul rand sa ajungi sa te întrebi de ce?
Acel " de ce" prin care totul s-ar fi putut schimba, nu-i asa?
De ce acești tineri frumoși, uniți prin atâta tandrețe, cu sufletele pure, care nu cunoșteau minciuna și invidia au avut un destin atât de crud?
S-ar fi putut căsători și trai fericiți pe insula, în sărăcie da, dar ce contează aceasta în fata a doua inimi care este de fapt o singura inima?
Oare înclină mai mult balanta în privința banilor și nu a sentimentelor ?
Nu, categoric inima trebuie sa cântărească mai mult.
Dar ascultându-și mama, Virginia - o fiica devotata- îl va părăsi pe Paul și se va îndrepta spre mătușa bogata din Franța care ii promisese moștenirea dacă va sta o perioada cu ea.
Nu trebuie sa o judecam greșit pe doamna La Tour - mama Virginiei.
Aceasta nu dorea decât sa asigure mai multa prosperitate celor doi copii care vroiau sa se căsătorească, sa aibă un trai mai bun, mai îndestulator.
Trec doi ani și Virginia se reîntoarce, fără alta moștenire decât sufletul ei pur și iubirea pentru Paul.
Mătușa cea răutăcioasă o alungase chiar în preajma uraganelor, deoarece Virginia refuzase pretendenții propuși de aceasta, fiindcă inima ei era deja data lui Paul.
Speranța revederii, aceea bucurie pe care doar sufletele îndrăgostite cu adevărat o pot înțelege, devine imposibila.
Prin ochii lui Paul se desfășoară întreaga scena.
Este un vis, o fantasma, o iluzie?
Nu, nu este....
Este acea realitate terifianta, cruda, nedreapta care o lasă pe aceea ființă inocenta, sensibila sa fie înghițită de apele învolburate ale marii.
Virginia se reîntoarcea acasă la insula ei, la bărbatul iubit care urma sa ii devina soț dar ce reîntoarcere?
Un cosciug alb purtat de 6 fecioare o vor purta pe ultimul drum.
Paul este devastat, durerea lui striga, impora, se revolta, mocnește și într-un final tace pentru eternitate alături de ființa draga inimii lui - Virginia.
Dacă în viata acești tineri nu au putut fi împreună, în moarte cu siguranță vor fi.
Răpus de durerea pierderii Virginiei, el va muri la doua luni după ea și va fi înmormântat alături de ea ca sa își poată duce somnul de veci alături de acel suflet drag, iubit și adorat.
Foarte trist.
Pur și simplu nu mai am cuvinte.
Meditând îmi amintesc de finalul din Tristan și Isolda cum tot asa ei se regăsesc după moarte, un trandafir care va îmbrățișa prin crăcile lui pământul iubit.
În fata unei asemenea drame ce mai contează ca mătușa a fost pedepsita pentru toată răutatea ei? Innebunind, închisă la un sanatoriu de acei pe care ii credea prieteni și murind lucida ca o ultima lovitura pentru a realiza cum imensa ei avere ajunge în mâinile dușmanilor ei.
Recomand acest roman din toată inima.
Este o lectura simpla, dar plina de nostalgie și scrisa cu o eleganta desăvârșită.