Prima data când am citit romanul lui
Dar cum se schimba percepția unui roman atunci când o privești din perspectiva unui adult!
Acum povestea mi s-a părut simplista, povestea tipica dintre o tarancuta naiva și un orășean cultivat, dar într-adevăr sfârșitul este de un dramatism covârșitor și nu pot sa nu ma întreb ce s-ar fi întâmplat cu povestea lor de iubire dacă ea nu ar fi murit?
Oare simțămintele de acum ar fi fost aceleași și peste ani?
Oare el ar fi renunțat cu adevărat la visul de a deveni inginer și ar stagna la a fi un simplu țăran pentru ea?
Sau poate cu timpul părinții le-ar fi acceptat relația?
Hmmmm.....toate acestea rămân întrebări fără răspuns din moment ce finalul este atât de trist.
O unda de melancolie răzbate din ultimele file și simți indirect durerea lor.
Kristen aceea tarancuta gingașă de 17 ani sfârșește părăsită de viata, ea care adora căldura, liniștea, soarele, lumina și viata.
Goran știe ca acum nu va mai putea trai pe lângă acei țărani în ai căror ochi vedea priviri acuzatoare. Nu avea decât un singur gând: sa fuga cât mai repede de aici!Pana la urma ce reprezinta viata?
O iluzie, o picătură de roua care se poate spulberă în orice clipa?
Pot spune ca în aura de fragezime și candida pasiune care luminează chipul Kerstinei se creionează farmecul întregului roman.
Filmul este de asemenea minunat.
Cartea merita citita, chiar dacă altfel te impresionează în diferitele perioade ale vieții.
Cu ochi de copil vezi altfel lucrurile, dar cu ochi de adult ești mai greu de impresionat.
Poate azi sunt un pic mai insensibila din moment ce finalul nu m-a mișcat asa cum procedase în trecut!
Totuși rămâne o carte minunata, cu un mesaj deosebit.
Romanul lui Per Olof Ekstrom ne oferă o felie de viata, o înfruntare dintre vechi și nou, contradicții dintre diferite categorii și paturi sociale, generații și mentalități.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu