Ingerul albastru de Heinrich Mann

  In urma cu ceva timp am urmarit filmul " Ingerul Albastru " , o celebra ecranizare a anului 1930 care o are in rolul Rosei Frohlich pe frumoasa actrita Marlene Dietrich.
Ea a fost prima actriță germană care a ajuns celebră în Hollywood.

  Astazi am decis sa citesc romanul lui Heinrich Mann - " Ingerul Albastru " - carte care a stat la baza celebrei ecranizari.



  Inca de la primele pagini facem cunostinta cu profesorul Raat , care in acea mica localitate germana era cunoscut de toti ca Unrat - Scarnavie.

  Generatii de elevi si tot orasul era deprins cu porecla profesorului.
  El nu era iubit de elevi si nici de comunitate, era un profesor foarte sever, razbunator, care parca simtea o bucurie atunci cand vreun elev il striga " scarnavie " fiindca atunci se putea razbuna pe respectivul, lasandu-l repetent si nedandu-i nici o sansa de a mai lua vreo nota mare pe viitor.
  Fata de ceilalti era un om taciturn si singuratic, traind in lumea lui, lumea cartilor, caietelor, si punerii la " zdup  " a vrunui neascultator care ii spusese rusinoasa porecla.

  Intalnirea cu Rosa Frohlich - o tanara si frumoasa cantareata de cabaret va schimba in mod dramatic destinul profesorului.
  Astfel Raat - barbat de cincizeci si sapte de ani se indragosteste nebuneste de superba cantareata.
  Aceasta relatie nu este bine vazuta de locuitorii oraselului si profesorul sfarseste prin a fi concediat.

  Totusi el nu renunta la Rosa, ii accepta copilul - micuta Mimi - si se casatoreste cu ea, facand toate poftele Rosei si ajungand intr-un final si el si ea la inchisoare datornicilor.

  Desi stia ca Rosa il inseala cu alti barbati, el nu ii reproseaza niciodata nimic, accepta situatia ca si cum ar face parte din casnicia lor.
  Accepta justificarea Rosei care ii spune ca tot ceea ce face o face pentru Mimi - pentru ca fiica ei sa aiba bani si sa nu fie nevoita sa face ce face ea.
  Este practic sacrificiul unei mame pentru bunastarea copilului spunea ea adesea, dar daca stam sa ne gandim mai bine descoperim ca pentru Rosa nu era vorba despre sacrificiu, ci despre obisnuita si revenirea la vechea viata de simpla cantareata de cabaret care filtra zilnic cu barbatii.

 Batranul ei sot accepta toate acestea pentru a nu o pierde, o singura revolta are atunci cand mai tanara lui sotie este pe punctul de a-l insela cu vechiul lui dusman - Lohmann.

  Este pe punctul de a-si sugruma frumoasa sotie, iar in gestul sau se resimte toata abtinerea retinuta in decursul celor doi ani de casnicie.

  Sa nu uitam ca desi ea il striga cu aceas porecla - " scarnavie ", el zambea precum un copil simtindu-se alintat de frumoasa femeie.
  Si totusi Rosa nu tinea la el, ramamea un batran patetic, sentimental si bun doar de a-i finanta mofturile, iar cand acesta a ajuns la faliment, ea s-a orientat spre alti barbati.

" Ingerul albastru " - numit astfel dupa localul unde lucrase Rosa - este povestea declinului, iluziilor, sperantelor, razbunarii si nu in ultimul rand speranta gasirii iubirii.