Culoarea de Rose Tremain

   Acțiunea se petrece în jurul anului 1800 când Joseph și Harriet Backstone emigrează în Noua Zeelandă în căutarea unui trai mai bun.
   Cea mai mare dorință a lui Joseph Blackstone este de a face ceva care să o mulțumească pe mama lui Lilian. Ceva măreț, ceva care să repare toate greșelile și toate faptele nepotrivite pe care le făcuse în trecut.
   Credea că dacă va putea realiza un astfel de lucru va avea apoi odihna deși nu știa exact ce înseamnă acest lucru.

   Atunci când găsește aur într-un pârâu, el devine obsedat de " culoare ". Aceasta obsesie îl va determina să își părăsească familia și să pornească pe alte meleaguri, dincolo de Alpii Suediei, în goana după aur.

   De aici acțiunea se concentrează numai asupra lui Joseph.

    Singur, într-o sălbăticie a valorilor morale, fără soție, într-o lume a bărbaților în care femeile nu aveau ce cauta, el va începe o relație pasională cu tânărul Will.
  Acest aspect al romanului lasă mult de dorit și accentuează tocmai dezinteresul acordat de Joseph frumoasei sale soții Harriet - o fostă guvernantă care își părăsise propria lume și îl însoțite în necunoscut, fiindu-i pe de o parte teamă că la vârsta de 33 de ani va rămâne fata bătrâna.

  Acesta este al doilea aspect ma deranjat foarte mult la roman.
  De ce să alegi să fi un bărbat pe care nu îl iubești doar de teama singurătății?
  Mi se pare total deplasată această idee și ea se accentuează atunci când aflam că și Joseph se însurase cu ea nu din dragoste, ci numai pentru a fugi de trecutul în care se creiona o crima a femeii iubite.

  Dorind sa scape de datoria de a o lua de nevasta, fiindcă aceasta rămăsese însărcinată, el își roagă un foarte bun prieten care era veterinarul satului să-l ajute.    Acesta va droga tânăra și o va " ajuta " să avorteze. Intervin complicații și Rebecca moare după trei zile de chin.
   Această poveste de altfel o aflăm abia spre sfârșitul romanului, până atunci tot se vorbește despre Rebecca dar fără a se detalia ideea.

  Revenind la subiectul romanului, după moartea mamei lui Joseph, Harriet decide sa plece în căutarea acestuia pentru a-l înștiința.


  Îl găsește și plina de curaj, Harriet decide sa îl ajute în căutările sale a aurului.
Însă dându-și seama ca iubirea nu exista între ei, ea va începe o relație cu Chen Pao Ji - un chinez venit în aceea sălbaticie nu după aur, ci sperând că se va îmbogăți din gradina sa de legume.
Harriet era conștientă de importanța timpului în povestea lor de dragoste.

   Știa prea bine că atât ea cât și iubitul ei Chen Pao Ji ajunseseră aici din întâmplare, destinul îi adusese pe amândoi în acest loc retras, așa că trecutul nu acea ce căuta intre ei.
Uneori însă trecutul recent se infiripa în visele ei aducând cu el imaginea lui Joseph, iar Harriet era mult prea înțeleaptă, mult prea rațională, ca să nu înțeleagă că viitorul va aduce schimbări în starea aceasta din prezent.


La un moment dat Harriet se gândea să-i spună lui Chen Pao Ji despre copil - copilul lui - pentru a duce această informație cu el, când se va întoarce acasă, pe malurile Lacului Bâtlanului și astfel să nu o uite niciodată. Și totuși alege varianta de a tăinuit adevărul.

Sfârșitul este optimist pentru că Harriet își găsește fericirea în copilul pe care-l va avea, dar trist pentru Joseph pentru ca plecat în Anglia nu știe încotro să o apuce și ce sa facă cu viața lui.