Amelie de Elisabeth Adler

Fiindcă somnul nu venea am decis sa termin cele câteva pagini pe care le mai aveam din " Amelie". 
Chiar am recitit cu mult, mult drag aceasta carte și acum dacă stau și meditez nu știu care este mai interesanta " Leonie " sau continuare ei " Amelie"!


În orice caz, și aici se discuta despre obsesia lui Gilles pentru frumoasa Leonie, o pasiune care a tăinuit timp de 16 ani și s-a încheiat doar prin moartea lui, într-un incendiu pe faimosul lui vas.

Cum poate un om iubi atât de mult o ființă care nu o vede, nu ii e alături și totuși nu o uita?

Gilles ii trimite la fiecare prezentare ( Leonie devenise cântăreața) o ramura de iasomie, asista la repertoriul ei, undeva pe ultimele rânduri, ascuns și totuși prezent, urmărindu-i fiecare mișcare, fiecare pas, fiecare nota și dorindu-și sa fie din nou Leonie a lui!
Gilles o iubea cu o pasiune obsesiva, dar niciodată nu ia putut spune aceste doua cuvinte atât de simple - un te iubesc atât de simplu, dar care cu siguranță le-ar fi putut schimba destinul și lui și frumoasei Leonie.
Dar, nefăcând acest lucru, ascunzând iubirea, ascunzând sentimentele, Leonie a trăit timp de 16 ani cu o idee eronata.
Îl considerat un sloi de gheata, un om care nu e capabil de iubire, ci doar de o boala, o nebunie, fiindcă la asta considera ca se rezuma sentimentele lui.

Dar, Leonie și-a găsit fericirea căsătorindu-se cu Jim Jamison, regăsindu-și fiica - pe Amelie - si devenind bunica.
În alta ordine de idei destinul lui Amelie nu este atât de complicata ca al mamei sale.
Ea nu iubește atâția bărbați precum aceasta, nu se lupta pentru supraviețuire și nu cunoaște greutățile.
Crescuta de familia d' Aureville, Amelie se căsătorește din dragoste cu Roberto do Santos și are cu acesta doua fetite.
După moartea soțului ( victima a unui uragan) se căsătorește cu Gerard de Courmont, fiul lui Gilles.

O ironie a sortii ii pot spune, sa te îndrăgostești de fiul omului care avea pentru mama ta o pasiune nimicitoare.
Însă Leonie știe ca trecutul trebuie lăsat în urma, ca toată drama ii aparține ei și lui Gilles și aceasta nu trebuie sa afecteze fericirea celor doi.
Moartea lui Gilles aduce o urma de regret în sufletul ei și întrebarea dacă încă îl mai iubea? Sărutul din final arata ca și ea mai ținea la el!
Revenind la alt aspect al romanului, consider ca Leonie a procedat greșit ținându-și departe de ea fiica atâția ani.....

Gilles era invalid, la un moment dat își pierduse și glasul și sa nu omit ca omul lui de baza murise și nu ar fi putut sa ii mai facă rău.
Dar ea prinsese o teama cumplita de el și se temea și atunci când în scaunul de rotile el o privea și ii cerea sa se întoarcă la el.
Și cu toate acestea Leonie în toți anii aceștia în care nu la revăzut pe Gilles și-a trăit viata, nu s-a ascuns într-o cochilie ca el evitând viața sociala și axându-se doar pe o idee, o fixație de a urmări, de a știi tot ce face o persoana!
A
șadar, ea devenit o cântarea cunoscuta, bogata, cu turnee prin toată lumea, și-a deschis un orfelinat în vechiul castel al familiei D' Aureville pe care îl cumpărase și nu în ultimul rand a iubit mult.
Nu o pot acuza pe Leonie ca a fost o femeie ușoară.
Cred ca pur și simplu ea a dorit sa descopere iubirea, la fel ca doamna Bovary eroina lui Gustave Flaubert.
Am sa închei aici, deși ar mai fi multe de spus, dar consider ca esențialul l-am creionat deja în câteva fraze.

" Amelie " și " Leonie " de Elizabeth Adler sunt doua romane absolut încântătoare, care merita citite și recitite de câte ori exista timp și ocazie.